1. [DEX '09] SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. (Rar) Zăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; p. ext. lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile. – Spulbera + suf. -ătură.
2. [MDA2] spulberătură sf [At: MARIAN, D. 342 / V: (reg) ~băr~, ~bur~, ~urbălă~ / Pl: ~ri / E: spulbera + -ătură] 1 Zăpadă, praf, frunze etc. împrăștiate de vânt. 2 (Pex; csc) Lucruri împrăștiate. 3 (Reg) Lamura făinii. 4 (Reg) Boală de piele care se prezintă sub formă de furuncule, erupții, pete roșii, bășicuțe etc. însoțite de mâncărime Si: (pop) spurc (4), spurcat1 (6), spurcăciune (2), (îrg) spuză (13). 5 (Bot; Buc) Dumbeț (Teucrium chamaedrys).
3. [DLRLC] SPULBERĂTURĂ, spulberături, s. f. Zăpadă spulberată de vînt. Era atîta spulberătură de zăpadă, încît ți se părea că se dărîmă cerul. SANDU-ALDEA, U. P. 60. ♦ (Cu sens colectiv) Lucruri spulberate, împrăștiate. De jur împrejur sta în iarbă o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare între vulturi. GALACTION, O. I 168.
4. [Scriban] spulberătură f., pl. ĭ. Lucru spulberat de vînt (de ex., zăpadă).
5. [MDA2] spulbărătură sf vz spulberătură
6. [MDA2] spulburătură sf vz spulberătură
7. [MDA2] spurbălătură sf vz spulberătură
8. [DOOM 3] spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături
9. [DOOM 2] spulberătură (rar) s. f., g.-d. art. spulberăturii; pl. spulberături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL