1. [MDA2] sprinteni [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / V: (înv) ~tini / Pzi: ~nesc / E: sprinten] (Îrg) A se grăbi (7).
2. [MDA2] sprintini v vz sprinteni
3. [Scriban] sprintenésc (mă) v. refl. Mă arăt sprinten (grăbit să): nu te sprinteni, tinere!
4. [DLRLV] SPRINTENI vb. (Mold., Ban.) A se grăbi, a se iuți. A: Lupul, după greimea ce avea, cu cît mai mult putu se sprintini și de năprasnă pre ... armăsar de nări apucă. CANTEMIR, IST. C: Sprinteneskumĕ. Allevior. Celer fio. AC, 371. Etimologie: sprinten + suf. -i. Cf. p ă z i (2), s t e j i.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL