1. [MDA2] sprijoană sf [At: ȘINCAI, HR. I, 52/34 / Pl: ~ne / E: pvb sprijini] 1 (Îrg) Sprijin (1). 2 (Reg) Scândură pe care se sprijină sau care susține ceva. 3 (Reg) Rezemătoare (2). 4-5 (Îvp) Sprijin (3-4).
2. [DLRLC] SPRIJOANĂ, sprijoane, s. f. (Regional) Scîndură pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. Nimica nu primește, numai lăduța de pe sprijoana ferestrei. RETEGANUL, P. III 16.
3. [DLRM] SPRIJOANĂ, sprijoane, s. f. (Reg.) Scîndură, par, grindă pe care se sprijină ceva sau care susține ceva. – Din sprijin.
4. [Scriban] sprijoánă (oa dift.) f., pl. e. Vechĭ. Azĭ Pop. Sprijin.
5. [DRAM 2021] sprijoánă, sprijoane, s.f. (reg.) 1. Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea, 1924, II: 76). 2. Scândură, par, grindă de sprijin: „Erau două echipe, una la sprijoană și una la fugă” (Bilțiu, 2009: 135). – Din sprijin (DLRM); din sprijini (MDA).
6. [DRAM 2015] sprijoană, sprijoane, s.f. – (reg.) Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea, 1924, II: 76). – Din sprijin (DLRM); din sprijini (MDA).
7. [DRAM] sprijoană, -e, s.f. – Reazăm, sprijin: „Nu vreau alta mândrului / Fără masa cucului / Și sprijoana vântului” (Bârlea 1924 II: 76). – Din sprijin (< sl. sŭprenženŭ) + -oană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL