1. [DEX '09] SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.
2. [MDA2] sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.
3. [DEX '98] SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.
4. [DLRLC] SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.
5. [MDA2] sprejenitor, ~oare smf, a vz sprijinitor
6. [MDA2] sprejinitor, ~oare smf vz sprijinitor
7. [MDA2] sprijenitor, ~oare smf vz sprijnitor
8. [Scriban] sprejenitór, -oáre s. L. V. Sprijinitor, protector.
9. [DOOM 3] sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare
10. [DOOM 2] sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL