1. [DEX '09] SPRAFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.
2. [MDA2] sprafcă sf [At: (a. 1837) CAT. MAN. I, 65 / V: ~avcă / Pl: ~fce / E: rs справка] 1 (Jur; înv) Anchetă (1). 2 (Îrg; îe) A face ~ca (sau ~) din... (sau de) A jefui. 3 (Îrg; îae) A risipi. 4 (Reg; îae) A distruge (2).
3. [DLRLC] SPRAFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Mold., învechit) Cercetare (judecătorească); anchetă. De la descălicarea lui Dragos, lupii au trăit în bună pace în țară, că n-au mai făcut nime sprafcă ca să vadă cîte oi s-au mîncat. NEGRUZZI, S. I 280. 2. (Astăzi familiar; numai în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi; a da iama. De ne-om muta în tîrg, se face sprafcă... de stăricica noastră. La TDRG. Prin lăzi, tot au cotrobăit; or să facă sprafca din lucrușoarele strînse cu atîta strădanie. CONTEMPORANUL, VI 107.
4. [Șăineanu, ed. VI] sprafcă f. od. cercetare judecătorească, anchetă: făcându-se sprafcă AL. [Rus. ȘPRAVKA, informațiune].
5. [Scriban] spráfcă, V. șprafcă.
6. [MDA2] spravcă sf vz sprafcă
7. [MDA2] șprafcă sf vz sprafcă
8. [Scriban] șpráfcă și (maĭ vechĭ) spr- f. (rus správka, cercetare, inchizițiune, investigațiune, d. správa, probă, care vine d. vsl. pravŭ, just; rut. správka, faptă, ispravă, poznă, pol. sprawka, mică afacere, mic proces. V. pravilă, isprăvesc). Vechĭ. Anchetă. Azĭ. Fam. A da saŭ a face șprafca în ceva, a da ĭama, a jăfui.
9. [DOOM 3] sprafcă (înv.) s. f., g.-d. art. sprafcei; pl. sprafce
10. [DOOM 2] sprafcă (înv.) s. f., g.-d. art. sprafcei; pl. sprafce
11. [DER] sprafcă (-ăfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL