1. [MDA2] spovedeală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: spovăduială / Pl: ~eli / E: spovedi + -eală] (Îrg) Spovedanie (1).
2. [MDA2] spovăduială sf vz spovedeală
3. [MDA2] spovedanie sf [At: CORESI, EV. 19 / V: (îrg) is~, (reg) ~ne, ~vădane, ~văd~, spăvăd~, spăvădane / Pl: ~ii / E: slv исповѣданиѥ] 1 (Bis) Destăinuire, în fața duhovnicului, a păcatelor săvârșite spre a obține iertarea lor Si: mărturisire, spovedire, spovedit1, (îvp) spovadă (1), (îrg) spovedeală, (înv) mărturisitură. 2 Ceremonia destăinuirii păcatelor în fața unui duhovnic Si: (îvp) spovadă (2). 3 Destăinuire a unui secret, a unei probleme personale etc. Si: confesiune (1), confidență (1), destăinuire (5), dezvăluire (2), mărturisire, (rar) sincerități, spovadă (3).
4. [Scriban] spovedánie f. (vsl. ispovĭedaniĭe). Vest. Acțiunea de a te spovedi, mărturisire, confesiune. În est spovăduĭală, pl. ĭelĭ, în Maram. spovadă (din spoveadă), pl. ezĭ. – Vechĭ isp-. Și spăvădanie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL