Definiție și ce înseamnă splinuță

1. [DEX '09] SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (Bot.; rar) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță.

2. [MDA2] splinuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: splină + -uță] (Bot; pop) 1 (Șîc ~ de aur) Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpina erectă păroasă, cu frunzele ovale și flori de culoare galbenă, reunite în ciorchine Si: (reg) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur (Solidago virgaurea). 2 Splină (11) (Chrysoplenium alternifolium).

3. [DEX '98] SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță.

4. [DLRLC] SPLINUȚĂ, splinuțe, s. f. (Bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago Virga aurea); vargă-de-aur.

5. [MDA2] solidago sm [At: DN3 / Pl: ? / E: fr solidago] Plantă erbacee cu flori bogate de culoare galbenă Si: (pop) splinuță (Solidago Virgo aurea).

6. [DOOM 3] splinuță (rar) s. f., g.-d. art. splinuței; pl. splinuțe

7. [DOOM 2] splinuță (rar) s. f., g.-d. art. splinuței; pl. splinuțe

8. [DE] SPLINUȚĂ (< splină) s. f. Plantă erbacee, perenă, meliferă, din familia compozitelor, înaltă până la 100 cm, cu frunze alterne, ovale sau eliptice, și cu flori galbene (Solidago gaurea); vargă-de-aur. Cunoscută ca plantă medicinală din Ev. Med. (diuretică, antiseptică etc.).

9. [DFL] SOLIDAGO L., SPLINUȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din America de N și America de S, Asia și Europa, cca 123 specii, erbacee, vivace sau semilemnoase, cca cm înălțime. Frunze caulinare, alterne, nedentate sau dentate. Flori galbene sau galbene-aurii, rar albe (cele radiale femele, numai cîteva așezate într-un singur rînd, uneori foarte scurte sau lipsesc, cele ale discului tubuloase, hermafrodite, toate fertile), dispuse în capitule mici, înconjurate de un involucru ale cărui foliole, pieloase sau uscate pe margine, sînt așezate în mai multe rînduri, imbricat, reunite în raceme alungite.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro