1. [DEX '09] SPIȚĂRAT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Reg.) Împodobit cu dantele, cu horbote. – Spițuri + suf. -at.
2. [MDA2] spițărat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 55 / Pl: ~ați, ~e / E: spiț1] (Reg) Dantelat (3).
3. [DLRLC] SPIȚĂRAT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Rar) Împodobit cu dantele, cu horbote. În fața hanului roșu se încinsese o horă strașnică... Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori, zburau cînd la dreapta, cînd la stînga. DELAVRANCEA, S. 55.
4. [DOOM 3] spițărat (reg.) adj. m., pl. spițărați; f. spițărată, pl. spițărate
5. [DOOM 2] spițărat (reg.) adj. m., pl. spițărați; f. spițărată, pl. spițărate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL