Definiție și ce înseamnă spirali

1. [MDA2] spirali- vz spiro1-

2. [DN] SPIRALI- v. spiro1-.

3. [DEX '09] SPIRAL, -Ă, spirali, -e, s. f., adj. 1. S. f. Curbă plană deschisă care se rotește (sau se înfășoară) în jurul unui punct fix; p. ext. obiect care are această formă. 2. Adj. Care are formă de spirală (1); spiralat. – Din fr. spiral.

4. [MDA2] spiral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) șp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr spiral(e), ger Spiral] 1 a Care are formă de spirală (2) Si: spiralat, (rar) spiralic, spiraliform Vz melcat. 2 sf, (înv) sm (Gmt) Curbă plană deschisă care se desfășoară în jurul unui punct sau ax Si: sfredel, spiră1 (1). 3-4 sf (Pex) Mișcare sau obiect care are formă de spirală (2). 5-6 sf (Îljv) În ~ă (Care este) în formă de spirală (2). 7 sf (Spc) Evoluție normală de zbor în care aeronava descrie în spațiu o curbă asemănătoare unei spirale (2). 8 sn (Reg; îf șp~) Trior.

5. [MDA2] spiro1- [At: DN3 / E: fr, it spiro-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) spirală (2). 3 Spiră. 4 În formă de spirală (2).

6. [DLRLC] SPIRAL, -Ă, spirali, -e, adj. În formă de spirală.

7. [DN] SPIRAL, -Ă adj. Care are forma unei spirale. // V. spiro1-. // s.n. Bandaj format prin înfășurarea benzii în spirală. [< fr. spiral].

8. [DN] SPIRO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „spirală”, „spiră”, „în formă de” (sau „referitor la) spirală (spiră)”. [Var. spiral-, spirali-. / < fr., it. spiro-, cf. gr. speira].

9. [MDN '00] SPIRAL, -Ă I. adj. care are forma unei spirale. II. s. n. bandaj prin înfășurarea bandei în spirală. (< fr. spiral, germ. Spiral)

10. [MDN '00] -SPIRĂ2 elem. spiri-.

11. [MDN '00] SPIRI-, SPIRO-, -SPIRĂ elem. „spiră, spirală”. (< fr. spiri-, spiro-, -spire, cf. lat. spira, gr. speira)

12. [MDN '00] SPIRO1- elem. spiri-. ()

13. [Scriban] *spirál, -ă adj. (mlat. spiralis, d. lat. spira, spiră). În formă de spirală: coarne spirale (ca la berbece). S. f., pl. e. Geom. Curbă care se învîrtește în prejuru eĭ depărtîndu-se din ce în ce de centru (forma melculuĭ saŭ a șurubuluĭ). Șir de cercurĭ de mărime egală unite pin capetele lor așa cum ar fi o sîrmă de otel răsucită și pusă într’o teavă ca să împingă ceva cînd va fi apesată. În spirală, în formă de spirală: o scară în spirală. V. zigzag.

14. [DOOM 3] spiral adj. m., pl. spirali; f. spirală, pl. spirale

15. [DOOM 2] spiral adj. m., pl. spirali; f. spirală, pl. spirale

16. [DETS] -SPIRĂ „buclă, spirală, răsucire”. ◊ gr. speira „buclă, spirală” > fr. -spire, engl. id., germ. -spira, it. id. > rom. -spiră.

17. [DETS] SPIRI- „spiră, spiralat”. ◊ L. spira „spirală” > fr. spiri-, engl. id. > rom. spiri-. □ ~fere (v. -fer), s. n. pl., gen fosil de brahiopode din era primară, caracterizate prin suporturi brahiale în spirală; ~form (v. -form), adj., în formă de buclă, de spiră.

18. [DETS] SPIRO-1 „spiră, spirală; spiralat, ondulat”. ◊ gr. speira „buclă” > fr. spiro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. spiro-. □ ~centru (v. -centru), adj., cu pinteni spiralați; ~chete (v. -chete), s. f. pl., bacterii saprofite patogene unicelulare, cu corp ondulat, lung, flexibil și mobil; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre flori) așezat în spirală; ~ciclie (v. -ciclie), s. f., dispunere a elementelor florale după o linie spirală; ~cid (v. -cid), adj., s. n., (medicament) administrat împotriva sifilisului; sin. antiluetic; ~id (v. -id), adj., în formă de spirală; ~trop (v. -trop), adj., răsucit în spirală; sin. spirotropic; ~tropic (v. -tropic), adj., spirotrop*.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro