1. [DEX '09] SPINĂRIE, spinării, s. f. Loc unde cresc mulți spini1, desiș de spini1; spinet, spiniș. – Spin1 + suf. -ărie.
2. [MDA2] spinărie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: spin1 + -ie] 1-2 Desiș sau mulțime de spini1 Si: mărăciniș, spiniș (1-2), (îvp) mărăcine, (îrg) spinet (1-2), (reg) mărăcinet, spinăriș (1-2). 3 Loc acoperit cu spini1 Si: mărăciniș, spiniș (3), (îvp) mărăcine, (îrg) spinet (3), (reg) mărăcinet, spinăriș (3).
3. [DLRLC] SPINĂRIE, spinării, s. f. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Loc unde cresc mulți spini, desiș de spini. Cristeii rîdeau în ierburile de pe margine; pițigoi ciudoși țiuiau în spinării. SADOVEANU, O. I 315. Plantele folositoare înlocuiesc spinăriile, mlaștinile seacă, păduri apar unde erau nisipuri. id. M. C. 211. O movilă rotunzită de iarbă și apărată de spinărie deasă, ca de-o împrejmuire vie și îndîrjită. C. PETRESCU, R. DR. 54.
4. [Șăineanu, ed. VI] spinărie f. spiniș.
5. [Scriban] spinăríe f. Desiș de spinĭ, spinet: pin ĭerburĭ, pe haturĭ și pin spinăriĭ (Sadov. VR. 1928, 7-8, 14).
6. [DOOM 3] spinărie s. f., art. spinăria, g.-d. art. spinăriei; pl. spinării, art. spinăriile (desp. -ri-i-)
7. [DOOM 2] spinărie s. f., art. spinăria, g.-d. art. spinăriei; pl. spinării, art. spinăriile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL