Definiție și ce înseamnă spinul-cerbului

1. [CADE] CERB sm. 1 🐒 Animal sălbatic, din ord. rumegătoarelor, care aleargă foarte iute, și al cărui cap e împodobit cu coarne lungi și ramificate ca niște crengi, care cad și se reînnoesc pe tot anul (Cervus elaphus) (🖼 1065): un ~ speriat trece ’n goană pe dinaintea noastră (VLAH.) ¶ 2 Trans. = TURCĂ ¶ 3 🌿 LIMBA-CERBULUI NĂVALNIC: SPINUL-CERBULUI VERIGAR1 [lat. cervus].

2. [DOOM 3] spinul-cerbului (plantă) s. m. art.

3. [DOOM 2] !spinul-cerbului (plantă) s. m. art.

4. [DFL] Rhamnus catharticus L. « Spinul cerbului ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori verzi-gălbui (4 sepale, 4 petale mici, 4 stamine) dispuse 2-5 în fascicule. Frunze verzi, ceva mai deschise pe partea inferioară, ovat-eliptice, margini fin-dințate, glabre, subțiri, cu 3-5 perechi de nervuri, pețiol cca 3 cm lungime. Arbust cu ramuri opuse, terminate într-un spin; 2-6 m înălțime. Scoarță maro-închis. Fructe, drupe sferice, negre.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro