1. [DEX '09] SPINTECĂTURĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură.
2. [MDA2] spintecătură sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~tic~ / Pl: ~ri / E: spinteca + -ătură] 1-2 Spintecare (1-2). 3 (Ccr) Tăietură lungă și adâncă făcută în corpul unor ființe. 4 (Pex) Loc unde s-a făcut o spintecătură (3). 5 (Pop) Semn distinctiv în formă de tăietură lungă la urechea unor animale spre a fi mai ușor identificate de posesor. 6-8 Spintecare (3-5). 9 (Ccr) Bucată desprinsă prin despicare dintr-un lemn. 10 (Pop; spc) Scândură îngustă, foarte sbuțire și flexibilă, de calitate inferioară. 11-12 Spintecare (7-8). 13 (Pan; ccr) Albie a unui râu (de munte). 14-15 Spintecare (11-12). 16 (Înv; fig; dep) Femeie de moravuri ușoare. 17 (Înv; fig; dep) Persoană lipsită de seriozitate.
3. [DLRLC] SPINTECĂTURĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adîncă, crăpătură, despicătură. Trebuie o mică școală pentru a ști cum să scoată ochiul cu o bucată de coajă, pentru a se lipi de spintecătura unde are să trăiască altoiul. La TDRG. ◊ Fig. Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit, își tremură solzii sclipitori în soare. VLAHUȚĂ, O. AL. I 128.
4. [Șăineanu, ed. VI] spintecătură f. 1. acțiunea de a spinteca și rezultatul ei; 2. bucată de lemn spintecat.
5. [Scriban] spintecătúră f., pl. ĭ. Loc spintecat. V. sfîșietură.
6. [MDA2] spânticătură sf vz spintecătură
7. [DOOM 3] spintecătură s. f., g.-d. art. spintecăturii; pl. spintecături
8. [DOOM 2] spintecătură s. f., g.-d. art. spintecăturii; pl. spintecături
9. [Argou] spintecătură, spintecături s. f. (vulg.) prostituată.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL