Definiție și ce înseamnă spinicel

1. [MDA2] spinicel sm [At: MARIAN, Î. 468 / Pl: ~ei / E: spin1 + -el] (Reg) 1-4 (Șhp) Spinișor (1-4).

2. [DLRLC] SPINICEL, spinicei, s. m. (Rar) Spinișor. Iadul era încuiat Cu un spinicel uscat. MARIAN, Î. 468.

3. [DLRM] SPINICEL, spinicei, s. m. (Rar) Spinișor. – Din spin + suf. -ic-el.

4. [DAR] spinicel, spinicei, s.m. (reg.) spin mic, spinișor, spinățel, spinuleț, spinuț.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '96] GAROFIȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee […]
[DETS] SPICULI- „spiculeț”. ◊ L. spicula „spic mic” > fr. spiculi-, engl. id. > rom. […]
1. [MDA2] spiculuț sn [At: SFC IV, 147 / Pl: ~i / E: spic + […]
[MDA2] spicurel sn [At: CADE / Pl: ~e / E: spicuri (pll spic) + -el] […]
1. [MDA2] spicurime sf [At: I. GOLESCU. C. / E: spicuri (pll spic) + -ime] […]
1. [MDA2] spicușel sn [At: MAT. FOLK. 1 008 / Pl: ~e / E: spic […]
1. [DEX '09] SPICUȘOR, spicușoare, s. n. Spiculeț. – Spic + suf. -ușor. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] SPICUȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro