Definiție și ce înseamnă spilcuit

1. [DEX '09] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.

2. [MDA2] spilcuit2, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 40 / V: (reg) spel~ / Pl: ~iți, ~e / E: spilcui] 1 (Fam; prt; d. oameni) Care are un aspect exagerat de îngrijit Si: (pfm) dichisit (2), ferchezuit2 (2), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (6), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 2 Care este îmbrăcat excesiv de îngrijit Si: (pfm) dichisit (1), ferchezuit2 (1), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (7), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 3 (Pex) Afectat2 (3). 4 (Pan; d. încăperi) Curat și aranjat cu gust.

3. [MDA2] spilcuit1 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: spilcui] (Fam; prt) 1-2 Spilcuială (1-2).

4. [DLRLC] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.

5. [Șăineanu, ed. VI] spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.

6. [Scriban] spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.

7. [DEX '09] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea și ținuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. -ui.

8. [MDA2] spelcăi v vz spilcui

9. [MDA2] spelcuit, ~ă a vz spilcuit2

10. [MDA2] spilcui [At: CIHAC, II, 356 / V: spelcăi / Pzi: ~esc, (reg) spilcui / E: spilcă + -ui] 1 vt (Rar; c. i. obiecte de îmbrăcăminte) A prinde cu o agrafă, cu un ac de gămălie, cu broșă etc. 2-3 vtr (Fam; prt) A (-și) îngriji, în mod exagerat, înfățișarea (cuiva) Si: a (se) găti, (pfm) a (se) dichisi (3-4), a (se) ferchezui (3-4), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi. 4-5 vtr (Fam; prt) A (se) îmbrăca cu îngrijire exagerată Si: a (se) găti (10), (pfm) a (se) dichisi (1-2), a (se) ferchezui (1-2), (îrg) a (se) muchilipsi, (înv) a (se) stoli2, (reg) a (se) schili, (fam) a (se) sclivisi Vz a (se) aranja, a (se) câștiga, a (se) drege, a (se) împodobi, a (se) moța, a (se) pădăi1, a (se) podobi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) șucări, a (se) tocmi.

11. [DLRLC] SPILCUI, spilcuiesc, vb. IV. Refl. (Familiar) A-și îngriji în mod deosebit (și exagerat) înfățișarea; a se găti, a se dichisi.

12. [Șăineanu, ed. VI] spilcuì v. fam. a se găti.

13. [Scriban] spilcuĭésc v. tr. (d. spilcă). Vest. Îmbrac prea elegant. V. refl. Ce te-aĭ spilcuit așa? – În est spelcuĭesc.

14. [DOOM 3] spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spilcuiesc, 3 sg. se spilcuiește, imperf. 1 sg. mă spilcuiam; conj. prez. 1 sg. să mă spilcuiesc, 3 să se spilcuiască; imper. 2 sg. afirm. spilcuiește-te; ger. spilcuindu-mă

15. [DOOM 2] !spilcui (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spilcuiește, imperf. 3 sg. se spilcuia; conj. prez. 3 să se spilcuiască

16. [MDO] spilcui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spilcuiesc, conj. spilcuiască)

17. [Argou] spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat

18. [Argou] spilcui, spilcuiesc v. r. a se dichisi

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro