Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă spicuț

Definiție și ce înseamnă spicuț

1. [DEX '09] SPICUȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț.

2. [MDA2] spicuț sn [At: BREZOIANU, A. 104/5 / Pl: ~i / E: spic + -uț] 1-2 (Pop; șhp) Spiculeț (1-2).

3. [DLRLC] SPICUȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. Cînd a crește grîu-n tindă, Cu spicuțu pînă-n grindă. POP.

4. [DOOM 3] spicuț (rar) s. n., pl. spicuțuri

5. [DOOM 2] spicuț (rar) s. n., pl. spicuțuri

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]

1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]

1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]

1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]

1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]

1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]

1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]

1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]