Definiție și ce înseamnă spicușor

1. [DEX '09] SPICUȘOR, spicușoare, s. n. Spiculeț. – Spic + suf. -ușor.

2. [MDA2] spicușor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: spic + -ușor] (Asr) 1-2 (Șhp) Spiculeț (1-2). 3 (Bot) Spiculeț (3)

3. [DLRLC] SPICUȘOR, spicușoare, s. n. Spiculeț.

4. [DOOM 3] spicușor (rar) s. n., pl. spicușoare

5. [DOOM 2] spicușor (rar) s. n., pl. spicușoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro