Definiție și ce înseamnă spicușel

1. [MDA2] spicușel sn [At: MAT. FOLK. 1 008 / Pl: ~e / E: spic + -ușel] 1-2 (În poezia populară; în formule stereotipe; șhp) Spiculeț (1-2).

2. [DLRLC] SPICUȘEL, spicușele, s. n. (Rar) Spiculeț. Foaie verde spicușel, Zice lumea că-s mișel. MAT. FOLK. 1008.

3. [DLRM] SPICUȘEL, spicușele, s. n. (Rar) Spiculeț. – Din spic + suf. -uș-el.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicul. […]
1. [MDA2] spicula2 vi [At: ALR I, 910/59 / Pzi: 3 ~lează / E: spic] […]
1. [MDA2] spicula1 vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) […]
1. [MDA2] spicula1 vt [At: LM / Pzi: 3 ~lează / E: lat spiculare] (Îvr) […]
1. [DEX '09] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. […]
1. [DEX '09] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. […]
[DETS] SPICULI- „spiculeț”. ◊ L. spicula „spic mic” > fr. spiculi-, engl. id. > rom. […]
1. [DEX '96] GAROFIȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro