1. [DEX '09] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. -uleț.
2. [MDA2] spiculeț sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) (4-5) ~lițe snp / Pl: ~e / E: spic + -uleț] 1-2 (Șhp) Spic (1) (mic) Si: (rar) spicușor (1-2), (pop) spicurel (1-2), spicușel (1-2), spicuț (1-2), (reg) spiculuț (1-2). 3 (Bot) Fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul (1) la graminee Si: (rar) spicușor (3), spicul (2), (reg) spic (15), (îvr) spicel. 4 (Bot; reg; lpl) Granat (Chrysantemum parthenium). 5 (Bot; reg; lpl) Calapăr (Chrysanthemum balgamita).
3. [DLRLC] SPICULEȚ, spiculețe, s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor. 2. Fiecare dintre micile inflorescențe care împreună formează spicul compus al anumitor plante. Acest spic compus este format dintr-o mulțime de spiculețe așezate pe două părți ale axei spicului... Examinînd un spiculeț, ne convingem ușor că el are două sau trei flori foarte simple. BOTANICA 202.
4. [MDA2] spiculițe snp vz spiculeț
5. [DOOM 3] spiculeț s. n., pl. spiculețe
6. [DOOM 2] spiculeț s. n., pl. spiculețe
7. [DE] SPICULEȚ (< spic) s. n. 1. Diminutiv al lui spic; spicușor. 2. Fiecare dintre unitățile care compun inflorescența la unele graminee; este alcătuit dintr-una sau din mai multe flori înșirate în sesil de-a lungul unui ax, iar la bază este înconjurat de obicei de 2 (uneori 3-4) glume2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL