1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală.
2. [MDA2] spicuială sf [At: DDRF / P: ~cu-ia~ / Pl: ~ieli / E: spicui + -eală] 1-2 (Rar) Spicuire (1-2). 3 (Pop; ccr) Vârful în formă de spic (1) al clăii sau al stogului de grâu, făcut cu snopii așezați cu spicele în afară ca să se poată scurge apa de ploaie Si: coamă (16), vârf .
3. [DEX '98] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. Spicuire. – Spicui + suf. -eală.
4. [DLRLC] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. Spicuire.
5. [DOOM 3] spicuială (rar) s. f., g.-d. art. spicuielii; pl. spicuieli
6. [DOOM 2] spicuială (rar) s. f., g.-d. art. spicuielii; pl. spicuieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL