Definiție și ce înseamnă spese

1. [DEX '09] SPEZE s. f. pl. Cheltuieli (pe care le suportă cineva pentru o deplasare, pentru anumite servicii, pentru punerea în practică a unei inițiative etc.). ◊ Expr. A trăi pe spezele cuiva = a trăi din munca, pe spinarea altuia. [Var.: spese s. f. pl.] – Din it. spese.

2. [MDA2] speze sfp [At: MAIOR, T. I, 74/13 / V: (îvp) ~ese, (reg) șpese / E: it spese, ger Spesen] 1 (Asr) Cheltuieli (1). 2 (Asr; spc) Cheltuieli pe care trebuie să le suporte o persoană, o instituție etc. pentru sine sau pentru alții, în scopul îndeplinirii unei obligații, a unui proiect etc. 3 (Îlpp) Pe ~le cuiva Pe cheltuiala cuiva. 4 (Fig; îal) În sarcina cuiva. 5 (Reg; îf șpese) Păsuri (2).

3. [DLRLC] SPEZE s. f. pl. Sume de bani cheltuite; cheltuieli. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit în capitală cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări cu minimum de speze. C. PETRESCU, Î. II 213. Spezele să fie mai mici și mai ușor de purtat. MARIAN, NA. 292. A... înființat cu propriile sale speze un atelier. I. IONESCU, D. 134. – Variantă: spese s. f. pl.

4. [DN] SPEZE s.f.pl. Cheltuieli (făcute pentru deplasare, în vederea unei afaceri etc.). [Var. spese s.f.pl. / < it. spese].

5. [MDN '00] SPEZE s. f. pl. cheltuieli pentru un anumit scop. (< it. spese)

6. [Șăineanu, ed. VI] speze f. pl. cheltuieli (= it. spese).

7. [Scriban] *spéze f. pl. (it. spesa, pl. spese, cheltuĭală, d. lat. ex-pensa, care vine d. ex-pendere, -pensum, a plăti. V. pensiune, spînzur, a-pes, schijă, spență). Pl. Cheltuĭală: pe spezele mele. Speze de judecată, cheltuĭelĭ de judecată. – Și spese.

8. [DEX '09] SPESE s. f. pl. v. speze.

9. [MDA2] spese sfp vz speze

10. [DN] SPESE s.f.pl. v. speze.

11. [Scriban] spése, V. speze.

12. [DOOM 3] speze (cheltuieli) s. f. pl.

13. [DOOM 2] speze (cheltuieli) s. f. pl.

14. [MDO] speze (pl.)

15. [IVO-III] spese pl.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro