Definiție și ce înseamnă spermațet

1. [DEX '09] SPERMANȚET s. n. Substanță grasă de culoare albă, cu aspect de ceară, obținută din craniul de cașalot, de balenă, de delfin și folosită în cosmetică și la fabricarea lumânărilor; ceară de balenă. [Var.: spermanțetă s. f.] – Din ngr. spermatséto. Cf. bg., rus. spermacet.

2. [MDA2] spermanțet sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ă sf, ~aceti (S și: ~cetti) s, (înv) ~acet, ~acetă sf, ~aț~, ~ațetă sf, ~ațeti s, (îvr) sparmacet / Pl: (îvr) ~uri / E: ger Spermazet, fr, it spermaceti] 1 Substanță solidă, translucidă, de culoare albă, cu aspect de ceară, care se extrage din craniul și grăsimea unei specii de balene și se întrebuințează la fabricarea lumânărilor și în cosmetică Si: cetaceum, alb de balenă, ceară de balenă, ulei de cașalot Vz stearină. 2 (Rar) Lumânare fabricată din spermanțet (1).

3. [DEX '98] SPERMANȚET s. n. Substanță grasă de culoare albă, cu aspect de ceară, obținută din craniul de cașalot, de balenă, de delfin și întrebuințată în cosmetică și la fabricarea lumânărilor; ceară de balenă. [Var.: spermanțetă s. f.] – Din ngr. spermatséto. Cf. bg., rus. spermacet.

4. [DLRLC] SPERMANȚET s. n. Substanță de culoare albă, cu aspect de ceară, care se extrage din partea cerebrală a cașalotului și se întrebuințează în cosmetică și la fabricarea lumînărilor; alb de balenă. V. stearină. Un mic deranjament pe linia electrică... ne obligă să folosim această lumînare de spermanțet. V. ROM. martie 1954, 177. La șase perechi de geamuri, șase feșnice cu luminări de spermanțet. DELAVRANCEA, H. T. 216. – Variantă: spermanțetă s. f.

5. [MDN '00] SPERMANȚET s. n. ceară din craniul de balenă, de delfin și din craniul și grăsimea de cașalot, folosită în industria cosmetică și la fabricarea lumânărilor; cetaceum. (< germ. Spermazet, fr., it. spermaceti)

6. [Șăineanu, ed. VI] sperma(n)țet n. alb de balenă: lumânări de spermanțet. [Rus. SPERMANȚETŬ (din lat. SPERMA COETI, semânță de chit)].

7. [DEX '09] SPERMANȚETĂ s. f. v. spermanțet.

8. [MDA2] sparmacet sn vz spermanțet

9. [MDA2] spermacet sn vz spermanțet

10. [MDA2] spermacetă sf vz spermanțet

11. [MDA2] spermaceti sn vz spermanțet

12. [MDA2] spermanțetă sf vz spermanțet

13. [MDA2] spermațet sn vz spermanțet

14. [MDA2] spermațetă sf vz spermanțet

15. [MDA2] spermațeti s vz spermanțet

16. [Scriban] *spermanțétă f., pl. e (rus. spermacét, d. lat. sperma ceti, sămînță de chit [cetaceŭ]; it. spermacéti, fr. sperma ceti. V. chit, cetaceŭ). Un fel de seŭ sidefos scos din capu cetaceelor și întrebuințat la făcut lumînărĭ de bună calitate. V. stearină.

17. [DOOM 3] spermanțet s. n.

18. [DOOM 2] spermanțet s. n.

19. [MDO] spermanțet

20. [IVO-III] spermanțetă, -ta a.

21. [DER] spermanțet s. n. – Alb de balenă. – Var. sperma(n)țet(ă). Lat. sperma coeti, prin intermediul rus. spermacet (Sanzewitsch 209), cf. tc. ispermeçet, ngr. σπερματσέτο.

22. [GER] spermanțet Dicționarele noastre (DU, TDRG, CADE, DLRM) explică pe sperma(n)țet prin rus. спермацет (singur DLRM scrie rus. сперманцет, nu știu dacă cu vreo bază; cred că mai curînd n se datorează unei greșeli). Dar cuvîntul apare exact în aceeași formă și în alte limbi: germ. Spermazet, bg. спермацет, gr. σπερματσέτο. РСБКЕ explică forma bulgară prin greacă, și cred că are dreptate. Aceeași explicație mi se pare că trebuie admisă și pentru romînă, căci produsele de acest soi ne veneau mai curînd din sud decât din nord. Se pune însă întrebarea, pe care n-o pot rezolva : de unde vine n ?

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]
1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]
1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]
1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]
1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]
1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]
1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]
1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro