1. [DEX '09] SPERIAT1 s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria, a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.
2. [MDA2] speriat1 sn [At: PSALT. 119 / V: (îrg) spăr~ / Pl: (rar) ~e, (înv) ~eți sm / E: speria] 1 Apariția stării de frică Si: sperietură (1), (îrg) sperieciune (1), (înv) speriere (1). 2 Spaimă (1) bruscă din cauza unei mișcări bruște, a unui zgomot neașteptat etc. Si: sperietură (2), (îrg) sperieciune (2), (înv) speriere (2). 3 Neliniște. 4 (Îlv) A (se) umple de ~ (ori de ~eți) A (se) îngrozi. 5 (Îe) A băga (sau a vârî pe cineva) în ~eți (sau în toți ~eții ori în ~e) A speria (1) rău (pe cineva). 6 (În superstii; îs) De ~ Frică bolnăvicioasă Si: (pop) spaimă (14), sperietură (7), (reg) înspăimântătură, spăimântătură (2), spăimat1. 7 (Pop) Nevroză.
3. [DEX '98] SPERIAT1 s. n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria, a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiții) Sperietură (2). [Pr.: -ri-at. – Pl.: (m., în loc. vb.) sperieți] – V. speria.
4. [DLRLC] SPERIAT1 s. n. 1. Faptul de a (se) speria. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; sperietură. (Cu pronunțare regională) De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet. CREANGĂ, P. 33.
5. [dexonline] SPERIÉȚII formă flexionară în locuțiune adverbială. Vezi SPERIAT1 (1).... ◊ Loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria a înspăimânta (pe cineva). [DEX ’98]
6. [MDA2] spăriat1 sn vz speriat1
7. [MDA2] spăriet1 sn vz speriat1
8. [DLRLC] SPERIEȚI s. m. pl. (Numai în expr.) A băga (pe cineva) în sperieți (sau în toți sperieții) = a speria (pe cineva), a face să se înspăimînte. Pe copii îi bagă-n sperieți. PAS, L. I 18.
9. [DOOM 3] speriat (desp. -ri-at) s. n.
10. [DOOM 2] speriat (-ri-at) s. n.
11. [DOOM 3] sperieți (desp. -ri-eți) s. m. pl. (în: a băga în ~/în toți ~i)
12. [DOOM 2] sperieți (în expr.) (-ri-eți) s. m. pl.
13. [Argou] a băga în răcori / în sperieți expr. v. a băga în boală (1.)
14. [Argou] a vârî (pe cineva) în boală / în draci / în groapă / în sperieți expr. 1. a speria tare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta. 2. a enerva, a înfuria.
15. [DAR] sperieți s.m. pl. (pop.) spaime; (în loc. vb.) a băga în sperieți = a înspăimânta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL