1. [MDA2] sperietor, ~oare [At: (a. 1819) URICARIUL, VII, 78 / P: ~ri-e~ / V: (îrg) spăr~, (reg) speretoare sf, (îvr) spăriitor / Pl: ~i, ~oare / E: speria + -tor] 1 a (Îrg) Înfricoșător. 2 sf Ființă, obiect sau fenomen care sperie (1) Si: (îvr) sperietură (6). 3 Schelet de lemn în formă de cruce, de obicei înfășurat în paie și îmbrăcat în zdrențe, căpătând o înfățișare apropiată de a omului, care se pune în semănături, în livezi etc. pentru a speria păsările dăunătoare culturilor, precum și unele animale sălbatice Si: momâie, matahală, (pop) măgăoaie, popândău, popândea, (îrg) paparudă, (reg) ciuhaie, ciuhă, maimuță, maimucă, măjugă1, mătăuz, mogâldan, mogâldeață, păuză, popândea, popândeț, popânzac1, popânzoi, poponeț3, (rar) spăimâie. 4 (Fam; dep) Femeie urâtă. 5 (Fam; dep) Femeie îmbrăcată ridicol. 6 (Pop) Morișcă. 7 (Lpl; în superstiții) Duhuri care stăpânesc pământul în prima jumătate a nopții. 8 (Reg) Dihanie (7).
2. [MDA2] spărietor, ~oare a vz sperietor
3. [MDA2] spăriitor, ~oare a vz sperietor
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL