1. [DEX '09] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Fam.) Cu aspect (prea) îngrijit, (exagerat de) gătit; dichisit. – V. spilcui.
2. [MDA2] spilcuit1 sns [At: RESMERIȚĂ, D. / E: spilcui] (Fam; prt) 1-2 Spilcuială (1-2).
3. [MDA2] spilcuit2, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 40 / V: (reg) spel~ / Pl: ~iți, ~e / E: spilcui] 1 (Fam; prt; d. oameni) Care are un aspect exagerat de îngrijit Si: (pfm) dichisit (2), ferchezuit2 (2), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (6), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 2 Care este îmbrăcat excesiv de îngrijit Si: (pfm) dichisit (1), ferchezuit2 (1), (înv) stolit, (reg) schilit, simțit2 (7), (fam) sclivisit Vz aranjat, dres2, muchelef, podobit. 3 (Pex) Afectat2 (3). 4 (Pan; d. încăperi) Curat și aranjat cu gust.
4. [DLRLC] SPILCUIT, -Ă, spilcuiți, -te, adj. (Familiar) Cu un aspect (prea) îngrijit, exagerat de gătit, de dichisit. Îl izgonise din camera lui în casa bătrînească și săracă, să facă loc acestui locotenent de rezervă, vorbăreț și spilcuit. C. PETRESCU, C. V. 61. Veni și unul dintre ofițerii de punte. Spilcuit, ras proaspăt și pudrat, gata să iasă în oraș. BART, S. M. 98. Ne-am întîlnit în București, eu un biet student timid și perpelit, el – o mîndreță de băiat, fercheș, spilcuit, cu părul frizat, cu jobenul dat puțin pe ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. 447.
5. [Șăineanu, ed. VI] spilcuit a. scos din cutie: gătită și spilcuită cu haine noi POP.
6. [Scriban] spilcuít, -ă adj. Munt. Îmbrăcat cu o elegantă exagerată. – În est spelcuit. V. sclivisit, spanhilit, grafină.
7. [MDA2] spelcuit, ~ă a vz spilcuit2
8. [Argou] spilcuit, -ă, spilcuiți, -te adj. dichisit, aranjat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL