1. [MDA2] speie sf [At: N. TEST. (1648) 6v/31 / V: (îrg) spei, ~eană sf, ~enc s, ~ene, spienă sf / Pl: spei / E: nct] 1 (Îvp) Coș făcut din scoarța de copac (mai ales din tei), cu fundul de nuiele împletite, care servește la păstrarea și transportul fructelor sau al alimentelor și care se folosea și ca măsură de capacitate cu o valoarea variabilă între 12,5 kg și 15 kg. 2 (Îvp; pex) Vas de lemn. 3 (Reg; îs) ~ de sare Solniță de lemn. 4 (Ban; îf speană) Covată mică pentru scăldat copiii. 5 (Olt; Mun) Coș lunguieț cu fundul îngust format dintr-o scândură și cu gura largă, cu care se pescuiește pe sub maluri Si: leagăn. 6 (Ban; Trs) Coșar1. 7 Hambar (1). 8 (Bot) Nume generic dat mai multor specii de licheni.
2. [Scriban] spéĭe f., pl. eĭ (din speñe, cum se zice în Ban. Cp ngr. spira [scris speira], spiră, coș, paner). Rar azĭ. Oboroc: Aŭ doară vine făclia să pue supt spee saŭ supt pat? Aŭ nu să va pune în sfeșnic? (Ev. București. 1723, I, 46, b). Cîlțĭ în spele / Las’să steĭe Pînă’n primăvară, c’atuncĭ e ziŭa maĭ mare (P. P. Iașĭ, despre femeĭa leneșă). Olt. nord. Un teĭ de coș lungăret (numit și leagăn) cu fundu îngust format dintr’o scîndură și cu gura largă cu care se prind peștĭ pe supt malurĭ.
3. [MDA2] speană sf vz speie
4. [MDA2] spei sm vz speie
5. [MDA2] spenc s vz speie
6. [MDA2] spene sf vz speie
7. [MDA2] spienă sf vz speie
8. [MDA2] șpeie sf [At: CHEST. II, 53/373 / Pl: șpei / E: nct] (Reg) Casă mare.
9. [DER] speie (-i), s. f. – Coș, coșniță. – Var. Banat spene. Origine necunoscută. Nu pare sigură legătura cu mag. héj „scoarță” (Cihac, II, 527), nici cu gr. σπείρα (Scriban).
10. [DAR] speie, spei, s.f. 1. (înv. și pop.) coș făcut din scoarță de copac (mai ales din tei), cu fundul de nuiele împletite, care servește la păstrarea și transportul fructelor sau al alimentelor și care servea și ca măsură de capacitate (de 12-15 kg). 2. (reg.) coș lunguieț cu fundul îngust și cu gura largă, folosit la pescuit pe sub maluri. 3. (reg.) coșar; hambar. 4. (reg.) nume dat mai multor specii de mușchi și de licheni.
11. [DAR] șpeie, șpei, s.f. (reg.) casă mare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL