1. [DEX '09] SPECUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc. [Var.: speculum s. n.] – Din lat. speculum, fr. spéculum.
2. [MDA2] specul sn [At: HELIADE, O. I, 369 / V: ~um (Pl: ~umuri), (înv) ~ă sf, ~echiu, ~clu, ~col s / Pl: ~e, (rar) ~i / E: lat speculum, fr spéculum] 1 (Ltî) Oglindă. 2 Instrument chirurgical cu ajutorul căruia se poate dilata temporar un conduct natural (cavități nazale, conduct auditiv etc.) dând posibilitatea examinării lui.
3. [DLRLC] SPECUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului, pentru a putea fi examinate mai bine. – Variantă: speculum s. n.
4. [DLRM] SPECUL, specule, s. n. Instrument chirurgical cu care se lărgesc anumite cavități ale organismului omenesc, spre a putea fi examinate mai bine. [Var.: speculum s. n.] – Fr. spéculum (lat. lit. speculum).
5. [DN] SPECUL s.n. Instrument chirurgical folosit pentru a lărgi sau pentru a deschide anumite cavități ale organismului (nas etc.) cu scopul de a le putea examina mai bine. [Var. speculum s.n. / < fr. spéculum, cf. lat. speculum – oglindă].
6. [MDN '00] SPECUL s. n. instrument chirurgical pentru a lărgi sau a deschide anumite cavități ale organismului, spre a le putea examina mai bine. (< fr. spéculum, lat. speculum)
7. [Șăineanu, ed. VI] specul m. oglindă: (rază) ce’n speculi resfrânte lumina îndoios BOL.
8. [Scriban] *spécul n., pl. e (lat. speculum, oglindă). Oglingioară p. uzu dentiștilor și medicilor.
9. [DEX '09] SPECULUM s. n. v. specul.
10. [MDA2] spechiu sn vz specul
11. [MDA2] speclu sn vz specul
12. [MDA2] specol sn vz specul
13. [MDA2] speculă2 sf vz specul
14. [MDA2] speculum sn vz specul
15. [MDA2] șpec2 sn [At: DR. III, 432 / Pl: ? / E: nct] (Ban; îe) A băga (pe cineva) la (sau în) ~ A pune (pe cineva) la butuc.
16. [MDA2] șpec1 sn [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: ger Speck, mg spék] 1 (Ban; înv) Slănină. 2 (Reg) Surplus de materie lucrată.
17. [DN] SPECULUM s.n. v. specul.
18. [DN] ȘPEC s.n. (Poligr.) Surplus de materie lucrată. [< germ. Speck].
19. [MDN '00] ȘPEC s. n. (poligr.) surplus de materie lucrată. (< germ. Speck)
20. [Șăineanu, ed. VI] speculum n. Med. un fel de oglindă de care se servesc medicii spre a examina organele interne (urechea, gura, etc.).
21. [DOOM 3] specul (instrument chirurgical) s. n., pl. specule
22. [DOOM 2] specul s. n., pl. specule
23. [DLRLV] ȘPEC s.n. (Ban.) Slănină. Shpek. AC, 370. Etimologie: germ. Speck, magh. spék. Cf. l a r d.
24. [DAR] șpec s.m. (înv. și reg.) slănină: (în expr.) a băga la șpec (pe cineva) = a pune la butuc (în obezi).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL