1. [DEX '09] SPECULAȚIE, speculații, s. f. 1. Studiu, cercetare abstractă, considerație pur teoretică asupra unei probleme. 2. Speculă în afaceri; afacere bazată pe înșelătorie. 3. Tranzacție bursieră de valori prin care se urmărește realizarea de profit. [Var.: speculațiune s. f.] – Din fr. spéculation.
2. [MDA2] speculație sf [At: (a. 1811) DOC. EC. 99 / V: (înv) ~iune, (îrg) spic~, (îvr) ~ion (Pl: ~ioane) sn / Pl: ~ii / E: fr spéculation, lat speculatio, ger Spekulation, it speculazione] 1 Activitate economică privind schimbul de produse sub formă de vânzare-cumpărare bazată pe obținerea de profit Si: (asr) speculă1 (1). 2 (Pex) Tranzacție financiară, comercială etc. bazată pe speculă1 (5) Si: (asr) speculă1 (2). 3 (Prc) Câștig ilicit Si: (asr) speculă1 (3). 4 (Reg; îlav) Cu ~ Cu economie. 5 Tranzacție de bursă constând în cumpărarea și vânzarea valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența în curs Si: (asr) speculă1 (4). 6 (Înv; îf ~iune) Speculare (1). 7 Cugetare abstractă, pur teoretică, asupra unei probleme Si: (rar) speculare (3). 8 Teoretizare formală, fără legătură cu practica Si: (rar) speculare (4).
3. [DLRLC] SPECULAȚIE, speculații, s. f. 1. Cugetare abstractă și pur teoretică asupra unei probleme; teoretizare ruptă de practică și de experiență. Orice speculație care n-are legătură cu viața e moartă. BARANGA, I. 195. Preocuparea lor majoră, artă sau speculația filozofică, le absoarbe întreaga existență. SADOVEANU, E. 30. Dacă vreo speculație filozofică mișcă dureros inima omenească, împrăștie melancolia, deznădejdea într-o societate, asta înseamnă că societatea era bolnavă mai înainte. GHEREA, ST. CR. I 65. 2. (Astăzi rar) Speculă în afaceri; afacere bazată pe înșelătorie. Să vorbim de motivul pentru care te-am rugat să vii cu mine. – Care motiv?... A fi iar vro speculație cu folos sigur. ALECSANDRI, T. 768. ◊ Fig. Patrioții cei falși?... Cei cari fac din patriotism o speculație și din presă o tarabă de marfă minciunoasă? ALECSANDRI, T. 1740. – Variante: speculațiune (CĂLINESCU, E. 17, GALACTION, O. I 233, CARAGIALE, O. VII 200), (învechit) spiculație (GORJAN, H. IV 135) s. f.
4. [DN] SPECULAȚIE s.f. 1. Faptul de a specula; teoretizare abstractă metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. Speculă, înșelătorie; afacere. ♦ (Fin.) Exploatare prin afaceri bancare și de bursă; speculă (2). [Gen. -iei, var. speculațiune s.f. / cf. fr. spéculation, lat. speculatio].
5. [MDN '00] SPECULAȚIE s. f. 1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică și de experiență. 2. (fin.) tranzacție de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obține câștiguri mari. ◊ afacere bazată pe înșelătorie; speculă (2). (< fr. spéculation, lat. speculatio)
6. [DEX '09] SPECULAȚIUNE s. f. v. speculație.
7. [MDA2] speculațion sn vz speculație
8. [MDA2] speculațiune sf vz speculație
9. [MDA2] spiculație sf vz speculație
10. [DLRLC] SPICULAȚIE s. f. v. speculație.
11. [DN] SPECULAȚIUNE s.f. v. speculație.
12. [Șăineanu, ed. VI] speculați(un)e f. 1. acțiunea de a specula, de a medita cu atențiune; 2. cercetare abstractă, teorie: speculațiunile metafizicei; 3. speculă.
13. [Scriban] *speculațiúne f. (lat. speculatio, spionaj, contemplare; fr. spéculation). Studiŭ, teorie, cugetare (în opoz. cu practică): speculațiunĭ metafizice, asta nu e bun de cît în speculațiune. Speculă, exploatare, operațiune negustorească saŭ financiară: speculațiunĭ de bursă. – Și -áție.
14. [DOOM 3] speculație (desp. -ți-e) s. f., art. speculația (desp. -ți-a), g.-d. art. speculației; pl. speculații, art. speculațiile (desp. -ți-i-)
15. [DOOM 2] speculație (-ți-e) s. f., art. speculația (-ți-a), g.-d. art. speculației; pl. speculații, art. speculațiile (-ți-i-)
16. [MDO] speculație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL