1. [DEX '09] SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.
2. [MDA2] speculant, ~ă [At: GOLESCU, Î. 24 / V: (îrg) spic~, (reg) șp~, șpiculan, șpic~ / Pl: ~nți, ~e / E: ger Spekulant] 1-2 smf, a (Persoană) care face speculații (1-3) Si: (rar) speculativ (6-7), (asr) speculator2 (2). 3-4 smf, a (Persoană) care face speculă1 (7) Si: (rar) speculativ (8-9), (asr) speculator2 (3). 5 smf (Pex) Negustor. 6 smf (Pex) Cămătar. 7 sm (Ban) Geambaș (3). 8-9 smf, a (Persoană) care știe să profite de o împrejurare favorabilă Si: speculator2 (4-5). 10-11 smf, a (Pex) Șmecher. 12-13 smf, a Speculativ (4-5).
3. [DLRLC] SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). Unde duci marfa, speculantule? țipa cineva. GALAN, B. I 17. Țirțec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le da de mîncare decît porumb fiert în lapte. CĂLINESCU, E. 77. Toți acești mulți speculanți... sleiesc toată sudoarea norodului, făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor frați, folos măcar cît bobul de mei. GOLESCU, Î. 45.
4. [DLRM] SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). – Germ. spekulant.
5. [DN] SPECULANT, -Ă s.m. și f. Cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist; speculator. [Cf. germ. Spekulant].
6. [MDN '00] SPECULANT, -Ă s. m. f. cel care face speculă; afacerist. (< germ. Spekulant)
7. [Șăineanu, ed. VI] speculant m. cel ce face speculă.
8. [Scriban] *speculánt, -ă s. și adj. (germ. spekulant, după anal. luĭ fabrikant, musikant; bg. spekulant. Fr. spéculateur). Defav. Cel ce face speculă.
9. [MDA2] spiculant, ~ă smf, a vz speculant
10. [DOOM 3] speculant s. m., pl. speculanți
11. [DOOM 2] speculant s. m., pl. speculanți
12. [MDO] speculant
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL