1. [DEX '09] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.
2. [MDA2] specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic2, (rar) structural, (înv) însușit2 Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă2, pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.
3. [MDA2] specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.
4. [MDA2] spețifica v vz specifica
5. [DLRLC] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.
6. [DLRM] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).
7. [DN] SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].
8. [MDN '00] SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)
9. [Șăineanu, ed. VI] specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.
10. [Scriban] 2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.
11. [DOOM 3] specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice
12. [DOOM 2] specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice
13. [MDO] specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)
14. [IVO-III] specific vb. și adj.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL