Definiție și ce înseamnă specificare

1. [DEX '09] SPECIFICARE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; indicație, mențiune, specificație. – V. specifica.

2. [MDA2] specificare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~cări / E: specifica] 1 Aducere la cunoștință (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: indicare, menționare, precizare. 2 Reținere a unui fapt, a unui eveniment etc. prin scris Si: consemnare (2), înregistrare, (înv) scriptură. 3 (Ccr) Ceea ce specifică cineva Si: indicație, însemnare, mențiune, notă, observație, precizare, specificație.

3. [DLRLC] SPECIFICARE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica; menționare specială, relatare, mențiune. Promitea, fără... specificare, că... laicii cari se vor uni nu vor mai face parte din plebea fără drepturi. IORGA, L. II 60.

4. [DLRM] SPECIFICARE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune.

5. [DN] SPECIFICARE s.f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; specificație. [< specifica].

6. [DEX '09] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

7. [MDA2] specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic2, (rar) structural, (înv) însușit2 Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă2, pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.

8. [MDA2] specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.

9. [MDA2] spețifica v vz specifica

10. [MDA2] spețificare sf vz specificare

11. [DLRLC] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.

12. [DLRM] SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

13. [DN] SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

14. [MDN '00] SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

15. [Șăineanu, ed. VI] specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.

16. [Scriban] 2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.

17. [DOOM 3] specificare s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

18. [DOOM 2] specificare s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

19. [DOOM 3] specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice

20. [DOOM 2] specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice

21. [MDO] specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)

22. [IVO-III] specific vb. și adj.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDN '00] SPERMOLOGIE s. f. studiul semințelor sau al sporilor. (< fr. spermologie) 2. […]
[MDN '00] SPAȚIO-TEMPORAL, -Ă adj. referitor la spațiu și la timp. (< fr. spatio-temporel) Sursă: […]
1. [MDN '00] SPERMOSFERĂ s. f. strat de sol care înconjură semințele în curs de […]
1. [DEX '09] SPAȚIONA, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – […]
1. [MDN '00] SPERMOTECĂ s. f. 1. totalitatea învelișurilor unui fruct. 2. peretele capsulei vegetale. […]
1. [DEX '09] SPAȚIONARE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – […]
[DETS] SPERMO- „sămînță, celule sexuale”. ◊ gr. sperma „sămînță” > fr. spermo-, engl. id., germ. […]
1. [DEX '09] SPAȚIONA, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro