1. [MDA2] șpațir sn [At: (cca 1797) L. ROM. 1964, 597 / V: (reg) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spazier (gang)] (Reg) Plimbare.
2. [DLRLC] ȘPAȚIR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
3. [MDA2] spațir sn vz șpațir
4. [DER] spațir (-ruri), s. n. – (Trans.) Plimbare. Var. spatir și der. Germ. Spazier(gang). – Der. spațiri, vb. (Trans., a se plimba), din germ. spazieren.
5. [DRAM 2021] șpațír, șpațiruri, (spațâr), s.n. (reg.) 1. Plimbare. 2. (în expr.) A umbla de-a șpațâru = a umbla fără rost: „Tătă zua ai îmblat de-a spațâru și n-ai lucrat nimic” (Hovrea, 2016: 60). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).
6. [DRAM 2015] șpațir, șpațiruri, (șpațâr), s.n. – (reg.) Plimbare (Lenghel, 1979). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).
7. [DRAM] șpațir, -uri, (șpațâr), s.n. – Plimbare (Lenghel 1979). În Trans. și Maram. – Din germ. Spazier(gang) „plimbare”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL