Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă spaționare

Definiție și ce înseamnă spaționare

1. [DEX '09] SPAȚIONARE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – V. spaționa.

2. [MDA2] spaționare sf [At: DLR / Pl: ~nări / E: spaționa] (Tip; înv) Spațiere (2).

3. [DN] SPAȚIONARE s.f. Acțiunea de a spaționa și rezultatul ei. [< spaționa].

4. [DEX '09] SPAȚIONA, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. spationieren.

5. [MDA2] spaționa vt [At: V. MOLIN, V. T. 77 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: ger spationieren] (Tip; înv) A spația (2).

6. [DN] SPAȚIONA vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta rîndurile culese. [Pron. -ți-o-. / < germ. spationieren].

7. [MDN '00] SPAȚIONA vb. tr. a spația. (< germ. spationieren)

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SPICIFORM, -Ă, spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – […]

1. [MDA2] spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) […]

1. [MDA2] spiciță sf [At: ALR I, 825/556 / Pl: ~țe / E: spiță + […]

1. [DEX '09] SPICUI, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; […]

1. [DEX '09] SPICUIALĂ, spicuieli, s. f. (Rar) Spicuire. – Spicui + suf. -eală. 2. […]

1. [DEX '09] SPICUIRE, spicuiri, s. f. Acțiunea de a spicui și rezultatul ei; spicuială. […]

1. [MDA2] spicuit sns [At: DDRF / E: spicui] (Rar) 1-2 Spicuire (1-2). 2. [DEX […]

1. [DEX '09] SPICUITOR, -OARE, spicuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care spicuiește. […]