1. [DEX '09] SPARANGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.
2. [MDA2] sparanghel sm [At: MÎNCĂRILE, 51/7 / V: (îrg) ~ngă sf, ~rgă sf, (reg) ~ng, ~ngin, spărangă sf, spărangină sf, sperenghea (A: nct) sf, spergă sf, spergea (A: nct) sf, sperghe sf, sperghea (A: nct) sf, sperghie sf, asperag, șpargă sf, (îvr) ~ghi smp, ~nge, ~ngel, șparanghel, șparghel (A: nct), șpărangă sf / Pl: ~i / E: ngr σπαράγγι] 1 (Șîc ~ bun) Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini numeroase de formă cilindrică de la baza cărora pornesc lăstari cărnoși de culoare gălbuie, comestibili, care formează tulpini verzi, bogat ramificate, cu frunze mici, reduse la solzi membranoși, și cu flori mici albe-verzui Si: (reg) păr, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, iepurel, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui (Asparagus officinalis). 2 (Prc) Lăstarii tineri, comestibii ai sparanghelului (1), folosiți la preparatul unor mâncăruri. 3 (Bot; reg; îf spărangină) Vițelar (Anthoxanthum odoratum). 4 (Bot; reg; îc) ~nga-de-brădet Sugătoare (Monotropa hipopitys). 5 (Pex) Fel de mâncare preparat din lăstarii tineri ai sparanghelului (1).
3. [DLRLC] SPARANGHEL s. m. Plantă din familia liliaceelor, cu tulpina agățătoare, cu frunze liniare și cu ramuri comestibile cînd sînt tinere (Asparagus officinalis). – Variantă: sparangă (ALECSANDRI, T. I 370) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] sparanghel m. plantă bună de mâncat când e tânără (Asparagus). [Mold. sparangă = gr. mod. SPARÁNGHI].
5. [MDA2] sparang sm vz sparanghel
6. [MDA2] sparangă sf vz sparanghel
7. [MDA2] sparange sm vz sparanghel
8. [MDA2] sparangel sm vz sparanghel
9. [MDA2] sparanghi smp vz sparanghel
10. [MDA2] sparangin sm vz sparanghel
11. [MDA2] spargă sf vz sparanghel
12. [MDA2] spărangă sf vz sparanghel
13. [MDA2] spărangină sf vz sparanghel
14. [MDA2] sperenghea sf vz sparanghel
15. [MDA2] spergă sf vz sparanghel
16. [MDA2] spergea sf vz sparanghel
17. [MDA2] sperghe sf vz sparanghel
18. [MDA2] sperghea sf vz sparanghel
19. [MDA2] sperghie sf vz sparanghel
20. [MDA2] șparanghel sm vz sparanghel
21. [CADE] UMBRĂ (pl. -bre) sf. 1 Parte de loc întunecoasă pricinuită de un corp opac care împiedică de a pătrunde lumina acolo (👉 🖼 3654): umbra pămîntului cauzează eclipsa de lună; umbrele cresc la apusul soarelui; Ale zidurilor umbre peste unde stau culcate (ALX.); umbra arătătorului arată ceasul pe un cadran solar; Ce e cît lumea de mare Și ~ nu mai are? (GOR.), ghicitoare despre „drum” umbre chineze 👉 CHINEZ2I 2; (P): tot paiul își are umbra sa 👉 PAIU1; Ⓕ: a face ~ pămîntului, a trăi fără nici un rost pe lume (vorb. de oamenii foarte bătrîni, de cei neînsemnați sau nevrednici): iacă fac și eu ~ pămîntului pînă într’o zi... (ISP.); Ⓕ a face ~ cuiva, a lăsa în ~ pe cineva, a lăsa mai pe jos, a întuneca, a eclipsa (meritele cuiva); a rămînea în ~, a rămînea mai pe jos: pe lîngă frate-său, el a rămas în ~ (PAMF.) ¶ 2 Lipsă de lumină intensă, de arșiță, produsă de frunzișul copacilor, de ziduri, care împiedică trecerea razelor solare: numai așa am putut urma a ne folosi de umbra și de răcoarea bătrînului stejar (I.-GH.); pr. anal.: împăratul... tot punea mîna la ochi, făcîndu-și ~ (ISP.); la ~, locul unde nu bate soarele; ziua, cînd era căldura mare, stau la ~ în lăstar (BR.-VN.); a se culca la ~; a da, a ținea ~; pătlăgelele... să le pui să se usuce la ~, unde să nu bată nici soarele nici vîntul (DRĂGH.) ¶ 3 Ⓕ Adăpost, protecțiune ¶ 4 Lipsă de lumină, întunerec; noapte: umbrele se întindeau pe văi (ALECS.); umbrele ne înconjurau de toate părțile; soarele risipește umbrele; În al umbrei întuneric, Te aseamăn unui prinț (EMIN.) ¶ 5 Ⓕ Ⓟ Arest, închisoare, temniță: mă băgară frumușel la ~ și trimiseră cărți în toate părțile doar s’o afla cineva să-mi taie capul (RET.) ¶ 6 Imaginea corpului omenesc proiectată de umbră: cînd umbla, aluneca ușor ca umbra ce însoțește pașii omului (DLVR.); seara, cînd stai la lumînare, să nu te uiți la umbră-ți pe perete, că-i de foc (GOR.); Ⓕ: i-e frică, se sperie, se teme și de umbra Iui, se zice despre un om foarte fricos ¶ 7 Sufletul morților, nălucă, stafie, fantomă: sburător cu plete negre, ~ fără de noroc (EMIN.); lăcașul umbrelor, infernul ¶ 8 Ⓕ Se zice despre o persoană, despre o instituțiune, etc. care a pierdut ceea-ce alcătuia puterea, măreția, prosperitatea ei de mai’nainte; imagine imperfectă: republica romană ajunsese a fi numai umbra aceleia ce fusese înainte; (era) o ~ de om, un bătrîn cu barba pînă la genunchi... de parcă mînca numai vinerea (ISP.); în fundul unui pat de nuc, cu perne la perete, ședea ghemuită o ~ de femeie (D.-ZAMF.) ¶ 9 Ⓕ Părere, aparență ușoară: o ~ de seriozitate acoperi frunțile Hanganilor (ALECS.); cine se razimă pe ~, greșește (ZNN.) ¶ 10 Ⓕ Slabă aparență, urmă: n’are nici o ~ de bun simț; voiu să-mi lipsească chiar umbra îndoielii (GN.); văd în toate acestea numai umbra unei dificultăți ¶ 11 🔷 Coloare mai închisă ce se întrebuințează într’un tablou spre a înfățișa obiectele mai puțin luminate și pentru a da mai mult relief obiectelor luminate ¶ 12 🌿 UMBRA-CUCULUI = SPARANGHEL; – UMBRA-IEPURELUI1👉 IEPURE4; – UMBRA-IEPURELUI2 = SPARANGHEL; – UMBRA-NOPȚII = ZÎRNĂ1 [lat. ŭmbra].
22. [DLRLC] SPARANGĂ s. f. v. sparanghel.
23. [Scriban] sparángă (nord) f. și sparánghel (sud.) m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. sparángi, d. vgr. aspáragos; lat. aspáragus, it. spáragio, fr. asperge, germ. spargel). O plantă liliacee care se mănîncă opărită. Partea eĭ subterană se întrebuințează în med. contra idropiziiĭ, gălbenăriĭ ș. a. (aspáragus officinális).
24. [DOOM 3] sparanghel s. m.
25. [DOOM 2] sparanghel s. m.
26. [IVO-III] sparanghel.
27. [DER] sparanghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).
28. [DE] SPARANGHEL (< ngr.) s. m. Plantă leguminoasă perenă din familia liliaceelor, cu rădăcini cărnoase și frunze mici, nedezvoltate (Asparagus officinalis); se cultivă pentru lăstarii tineri comestibili, suculenți, etiolați sau verzi. Este indicat în tratarea asteniilor, a anemiei, diabetului, bronșitei etc.
29. [Argou] sparanghel s. m. sg. (er.) penis.
30. [Argou] a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL