1. [DEX '09] SPANAC, (1) (rar) spanace, (2) spanacuri, s. n. 1. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). 2. (Fam.) Lucru banal, fără valoare; fleac. ◊ Expr. (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vax. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.
2. [MDA2] spanac sm [At: ANON. CAR. / V: (îvp) spăn, (îrg) spinat, șpinat, (reg) ~ace, spănat, ~nat, spenos, spin~, spinață sf, spinot, spân~, spânat, sfa~ (Pl: sfanace) sn, șp~, șpăn~, șpânat, șpenat, șpenog, șpinod, (înv) spănachi, spinață sf / Pl: (rar) ~aci, (pop) ~ace sn, (îvr) ~uri sn / E: ngr στανάκι, bg спанак] 1 (Șîc ~-comun, ~-de-grădină) Plantă leguminoasă anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze comestibile mari, triunghiulare sau alungite (gofrate), de culoare verde-închis, foarte bogată în substanțe nutritive, în săruri minerale și vitamine, cu flori verzi unisexuate, dispuse în spice terminale sau așezate la baza frunzelor. Si: (reg) drăgăvii (8) (Spinacia oleracea). 2 (Prc) Frunzele comestibile ale spanacului (1) folosite la prepararea unor mâncăruri. 3 (Îc) ~-ciobanilor (ori ~-ul-stânelor, ~-ul-oilor, ~-ul-porcilor, ~-porcesc) Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în raqceme compuse false, sau așezate la baza frunzelor, care crește în zone muntoase Si: dalac (5), buruiana-spurcului, fierul-plugului, fraga-tătarului, iarbă-înfăinată, iarba-piciorul-gâștei, iarba-spurcului, lobodă albă (Chenopodium bonus-henricus). 4 (Îc) ~-porcesc Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze ascuțite, dințate și cu flori verzi dispuse în panicule, care crește sălbatic Si: (reg) cione, lobodă, papelă, tămâioară, tămâiță, buruiană-de-babă-rea, buruiană-de-beșica-cea-rea, frunze-de-piatră, iarba-zgăibii, lobodă-puturoasă, piciorul-gâștii, talpa-gâștii (Chenopodium hybrinum). 5 (Bot; îc) ~-sălbatic (sau ~-alb, ~-porcesc) Lobodă (Chenopodium album). 6 (Bot; reg; îc) ~-englezesc (sau ~-de-Anglia) Ștevie (Rumex patientia). 8 (Pex) Fel de mâncare preparat din frunze de spanac (1). 9 (Fig) Lucru fără valoare. 10 (Fig) Lucru lipsit de importanță Si: fleac1 (1).
3. [DEX '98] SPANAC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee legumicolă cultivată pentru frunzele sale mari, cărnoase, comestibile, de un verde-închis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanță, un fleac, un vacs. ♦ Compuse: spanac-porcesc = plantă erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă erbacee cu frunze romboidale și cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = plantă erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse în ghemulețe (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanáki.
4. [DLRLC] SPANAC, (rar) spanace, s. n. Plantă erbacee cultivată pentru frunzele ei mari, de un verde-închis, folosite ca aliment (Spinacia oleraceea). Frunzuliță trei spanace, De la București încoace, Este-o cîrciumă-n pîrloage. ȘEZ. I 288. Frunză verde de spanac Strigă-naltul împărat De trei zile și trei nopți. TEODORESCU, P. P. 609. ◊ Compuse: spanac-porcesc = plantă cu flori verzi, care crește prin dărîmături, pe lîngă ziduri etc. (Chenopodium hybridum); spanac-sălbatic = plantă cu frunzele dințate și cu flori albicioase, care crește prin locuri cultivate și necultivate (Chenopodium album ); piciorul-caprei. – Pl. și: (rar, m.) spanaci (ȘEZ. III 156). – Variante: spinac (BIBICESCU, P. P. 385), (Transilv.) spinat s. n.
5. [Șăineanu, ed. VI] spanac m. 1. plantă lieguminoasă ale cării foi, tocate și fierte în unt, sunt o mâncare răcoritoare (Spinacea oleracea); 2. fig. lucru banal și fără valoare, secătură. [Gr. mod. SPANÁKI].
6. [Scriban] spanác m. ca plantă și n. ca marfă (ngr. spanáki, mgr. spinákion, d. lat. spinaceum, it. spinace, alb. bg. sîrb. spanik, germ. spinat, ung. spinát; rus. spinát; turc. ispanak; ar. aspanâh). O legumă chenopodiacee originară din vestu Asiiĭ (spinácia olerácea). Se mănîncă maĭ ales opărită cu unt. Fig. (după un nume Spanakidi, ridiculizat pe la 1893 de ziaristu Anton Bacalbașa). Carte, discurs orĭ vorbă fără valoare (V. vax).
7. [MDA2] sfanac sm vz spanac
8. [MDA2] spanace sn vz spanac
9. [MDA2] spănac sm vz spanac
10. [MDA2] spănachi sm vz spanac
11. [MDA2] spânac sm vz spanac
12. [MDA2] spânat2 sm vz spanac
13. [MDA2] spenat sm vz spanac
14. [MDA2] spenos sm vz spanac
15. [MDA2] spinac sm vz spanac
16. [MDA2] spinat sn vz spanac
17. [MDA2] spinață sf vz spanac
18. [MDA2] spinot sm vz spanac
19. [MDA2] șpanac sn vz spanac
20. [MDA2] șpănat sn vz spanac
21. [MDA2] șpenat sn vz spanac
22. [MDA2] șpenog sn vz spanac
23. [MDA2] șpenot sn vz spanac
24. [MDA2] șpinat sn vz spanac
25. [MDA2] șpinod sn vz spanac
26. [CADE] CAPRĂ (pl. -re) sf. 1 🐒 Animal domestic, din ord. rumegătoarelor, cu coarne lungi întoarse înapoi, cu coada scurtă și cu trupul acoperit de o lînă aspră numită „păr”; dă un lapte foarte bun și e numită adesea de economiști „vaca săracului” (Capra hircus) (🖼 486); proverb: a împăca și capra și varza, a mulțumi și pe unii și pe alții, a împăca două interese opuse; pe unde a sărit capra, sare și iada, copiii fac ce au văzut de la părinți, năravurile părinților trec și la copii; caprei îi cade coada de rîie, și ea tot sus o ține, se zice celor mîndri, înfumurați cari își păstrează îngîmfarea cu toate loviturile soartei, cu toată păcătoșia lor ¶ 🐒 CAPRĂ-NEAGRĂ, numită și CAPRĂ-SĂLBATICĂ, speță de antilopă, cu coarne mici, care trăește pe creștele cele mai înalte ale Alpilor și Pirineilor și sare din stîncă în stîncă cu o ușurință și o dibăcie fără pereche (Capella rupicapra) (🖼 847): se ducea tocmai pe Vulcan de împușca cîte un puiu de urs și o ~-neagră I. -GH. ¶ 3 🐦 CAPRA-DRACULUI LUPUL-VRĂBIILOR ¶ 4 🎲 Arșic scos din încheietura piciorului caprei: averea noastră în arșice se suia într’o vreme pînă la două mii, tot capre curățite în var I. -GH. ¶ 5 Fig. familiar Poreclă dată Grecilor de la noi din țară: ~ rîioasă, Grec înfumurat ¶ 6 Scaunul trăsurei pe care șade birjarul sau vizitiul (🖼 848): vezeteul să dă iute jos din capra trăsurii CRG. ¶ 7 Patru picioare de lemn dispuse cîte două cruciș și împreunate între ele, pe care se taie lemne cu ferestrăul (🖼 849); împreunate în alt chip, aceste patru picioare se întrebuințează ca suport al unei mese, al unei schele de zidari, etc. ¶ 8 💒 Doi căpriori (de la acoperișul casei) încheiați la vîrf (🖼 850) ¶ 9 🔧 Compasul dogarului, pas, pașnic ¶ 10 Trans, ⛓ Vîrtelniță de depănat tortul (🖼 851); ~ de țevi, un fel de vîrtelniță așezată pe trei crăcane, pentru depănat țevi (🖼 852) ¶ 11 Trans. Crăcană pe care se pune ciubărul cu rufe ¶ 12 Trans. Coșul cuptorului, hornul, făcut din nuiele {DENS.~} ¶ 12 Mold. Bucov. Maram. Om îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos și deghizat ca o capră, care umblă jucînd și sărind în patru labe în ajunul sfîntului Vasile sau la petrecerile organizate la priveghiu (🖼 853): capra clămpănea în toate părțile, repezindu-se după fete SAD. ¶ 14 De-a capra, joc de copii în care unul sare peste unul sau mai mulți copii aplecați și sprijinindu-se cu mîinile de genunchi (🖼 854) ¶ 15 🎼 👉 ARCUȘ ¶ 16 🌿 BARBA-CAPREI, numele mai multor plante și ciuperci 👉 BARBĂ; – CAPRĂ-NEMȚEASCĂ = CALCEA-CALULUI; – PICIORUL-CAPREI1, plantă erbacee cu tulpina groasă, cu flori albe sau roșietece întrebuințată odinioară ca leac contra podagrei (Aegopodium podagraria) (🖼 855 ; -PICIORUL-CAPREI2 – SPANAC-SĂLBATIC; -ȚÎȚA-CAPREI1, plantă erbacee cu flori galbene dispuse în capitule (Tragopogon pratensis) (🖼 856); – ȚÎȚA-CAPREI2 – BARBA-CAPREI1 [lat. capra].
27. [DLRLC] SPINAC s. n. v. spanac.
28. [DLRLC] SPINAT s. n. v. spanac.
29. [DOOM 3] spanac2 (plantă) s. m.
30. [DOOM 3] spanac1 (fleac) (fam.) s. n., pl. spanacuri
31. [DOOM 2] spanac s. m., (fleacuri) pl. spanacuri[1]
32. [DOOM 3] +baby spanac [baby pron. engl. beĭbi] s. m.
33. [DOOM 3] spanac-englezesc (plantă) s. m.
34. [DOOM 3] spanacul-ciobanilor (plantă) s. m. art.
35. [DOOM 2] spanac-englezesc (plantă) s. m.
36. [DOOM 2] !spanacul-ciobanilor (plantă) s. m. art.
37. [DER] spanac s. m. – Plantă (Spinacia oleracea). – Mr. spănac. Per. aspanakh, prin intermediul ngr. σπαναϰι (Roesler 576; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. Eguilaz 391; REW 706; Vasmer, Gr., 135), cf. cuman., tc. ispanak, alb., bg. spanak.
38. [DE] SPANAC (< ngr.) s.m. Plantă legumicolă, anuală, din familia chenopodiaceelor, cu frunze mari, triunghiulare sau alungite, cărnoase, uneori gofrate, folosite mult în alimentație, care conțin săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, iod, fier ș.a.) și vitamine (Spinacia oleracea). Cultivat din sec. 4; introdus în Europa din Persia de către arabi și cruciați, mai întâi în Spania, de unde s-a răspândit și în alte țări. ◊ S. porcesc = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze triunghiular-ovate și flori verzi, dispuse în panicule (Chenopodium hybridum). S. sălbatic = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze romboidale și cu flori alburii, dispuse în inflorescență piramidală (Chenopodium album). Spanacul-ciobanilor = plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu flori verzi, dispuse în raceme compuse, false (Chenopodium bonus-henricus). Crește mai ales în reg. de munte.
39. [Argou] spanac I. s. n. pl. spanacuri lucru de calitate inferioară (referitor, mai ales, la producții de factură artistică sau intelectuală). II interj. ei aș!
40. [Argou] spanac pe prispă! expr. (intl.) nu spui nimic!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL