1. [DEX '09] SPAHIU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.
2. [DEX '09] SPAHIU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.
3. [MDA2] spahiu2 sm [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr spahi] Militar din cavaleria indigenă a fostelor colonii franceze din nordul Africii.
4. [MDA2] spahiu1 sm [At: URECHE, L. 123 / V: (îrg) ~afiu, (înv) ~his, ~afeu, (reg) scafiu, (reg) pafir, pafiu, parh~, pasfir, pasfiu / Pl: ~ii / E: tc sipahi] Militar din corpul de cavalerie al armatei Imperiului Otoman din perioada Evului Mediu, care era recrutat din rândurile aristocrației militare, deținătoare de feude.
5. [DLRLC] SPAHIU, spahii, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Militar din vechea cavalerie turcească. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul, la Rovine, în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii. NEGRUZZI, S. I 137. 2. Militar din cavaleria indigenă a coloniilor franceze din Africa de nord.
6. [Scriban] spahíŭ m. (ngr. spahis, d. turc. [d. pers.] sipahi, călăraș posesor de feud; fr. spahi. V. cipaĭ). Călăraș turcesc orĭ arăbesc. Călăraș indigen în serviciu Franciiĭ în nordu Africiĭ.
7. [MDA2] scafiu sm vz spahiu1
8. [MDA2] spafeu sm vz spahiu1
9. [MDA2] spafiu sm vz spahiu1
10. [MDA2] spahis sm vz spahiu1
11. [Șăineanu, ed. VI] spahii m. pl. corp de călărași turci, în opozițiune cu ienicerii: turcilor, spahiilor, nu dați vânt săbiilor POP. [Turc. SIPAHI, călăreț].
12. [DOOM 3] spahiu s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (desp. -hi-ii)
13. [DOOM 2] spahiu s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (-hi-ii)
14. [DER] spahiu (-ii), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye.
15. [Onomastic] SPAHIU subst. (cavaler turc). 1. Spahiul mare ban (IO 108); – din Vîlsănești (AO XII 341); – Ionașco, olt. (Sd VI 497); – Stan 1570 (Păc 178); Spahii, ceată, olt. (Î Div). 2. Spațiul Radu, olt. (Sd VI 459).
16. [DE] SPAHII (< tc.) s.m pl. 1. (În EV. Med., în Imp. Otoman) Membrii unui corp de cavalerie din armata regulată, recrutați din rândurile aristocrației militare. 2. Denumire a unui corp de cavalerie organizat în armata tranceză (1834) pentru a lupta în N Africii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL