1. [DEX '09] SOȚIOR, soțiori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui soț. [Pr.: -ți-or] – Soț + suf. -ior.
2. [MDA2] soțior sm [At: BUZNEA, P.V. 88/24 / P: ~ți-or / Pl: ~i / E: soț1 + -ior] (Pfm; șhp) 1-2 Soț1 (6) (tânăr) Si: (pfm) bărbățel, (reg) soțuc (1-2), soțuleț (1-2), soțuluc (1-2). 3-4 Soț1 (6) (mic) Si: (pfm) bărbățel, (reg) soțuc (1-2), soțuleț (3-4), soțuluc (3-4). 5-6 (Lpl) Soți1 (8) (tineri). 7-8 (Lpl) Soți1 (8) (mici).
3. [DLRLC] SOȚIOR, soțiori, s. m. Diminutiv al lui soț; bărbățel. De vedea Că rămîne Singurea, Soțior că-și alegea P-un cioban mai tinerel, Tinerel și frumușel. TEODORESCU, P. P. 682. Ei în capul podului, În fruntea norodului Aștepta pe sora lor Și pe mîndru-i soțior. ALECSANDRI, P. P. 153. ♦ (La pl.) Persoane unite prin căsătorie; soți. Lelițo de la munteni... Vin colea la moldoveni... Să ne prindem soțiori, Să-nflorim ca doi bujori. ALECSANDRI, P. P. 345.
4. [DOOM 3] soțior (pop.) (desp. -ți-or) s. m., pl. soțiori
5. [DOOM 2] soțior (pop.) (-ți-or) s. m., pl. soțiori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL