1. [DEX '09] SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară.
2. [MDA2] soțioară sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 55v/31 / P: ~ți-oa~ / Pl: ~re / E: soție + -ioară] 1-2 (Pfm; șhp) Soție (14) (tânără) Si: (pop) nevăstuică, nevestuță, (pfm) nevestică, (reg) nevăstucă, soțucă (1-2). 3-4 (Pfm; șhp) Soție (14) (mică) Si: (pop) nevăstuică, nevestuță, (pfm) nevestică, (reg) nevăstucă, soțucă (3-4). 5-6 (Reg; șhp) Soț1 (9) (tânăr). 7-8 (Reg; șhp) Soț1 (9) (mic).
3. [DEX '98] SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară.
4. [DLRLC] SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție; nevestică. Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de-i rîdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. Căci deodată ce vedea?... Vedea mîndră soțioară cu jelită fețișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe neașteptate. Dar unde ți-e soțioara? Ce ne-ai făcut surioara? ALECSANDRI, P. P. 153.
5. [DOOM 3] soțioară (pop., fam.) (desp. -ți-oa-) s. f., g.-d. art. soțioarei; pl. soțioare
6. [DOOM 2] soțioară (pop., fam.) (-ți-oa-) s. f., g.-d. art. soțioarei; pl. soțioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL