1. [DEX '09] SOVÂRV s. m. v. sovârf.
2. [MDA2] sovârv sm vz sovârf
3. [Șăineanu, ed. VI] sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].
4. [DEX '09] SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din sb. suhovrh.
5. [DEX '09] ȘOVÂRF s. m. v. sovârf.
6. [MDA2] slotovâr sm vz sovârf
7. [MDA2] solovaerv sm vz sovârf
8. [MDA2] solovâc[1] sm vz sovârf
9. [MDA2] solovâr sm vz sovârf
10. [MDA2] solovârc sm vz sovârf
11. [MDA2] solovârf sm vz solovârf[1]
12. [MDA2] solovârv sm vz sovârf
13. [MDA2] solover sm vz sovârf
14. [MDA2] solovero sm vz sovârf
15. [MDA2] soloverv sm vz sovârf
16. [MDA2] solovor sm vz sovârf
17. [MDA2] sovabârv sm vz sovârf
18. [MDA2] sovavaerv sm vz sovârf
19. [MDA2] sovavârf sm vz sovârf
20. [MDA2] sovâr sm vz sovârf
21. [MDA2] sovârc sm vz sovârf
22. [MDA2] sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc[1], solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~[2], șo~, șovârv, șovov~[3], țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi1 (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 13 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă1 (Rubia tinctorum). 14 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 15 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 16 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 17 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).
23. [MDA2] sovovârf sm vz sovârf
24. [MDA2] sovovârv sm vz sovârf
25. [MDA2] sovurc sm vz sovârf
26. [MDA2] sufulf sm vz sovârf
27. [MDA2] sufulg sm vz sovârf
28. [MDA2] sufulv sm vz sovârf
29. [MDA2] suvaivârv[1] sm vz sovârv
30. [MDA2] suvulf[1] sm vz sovârf
31. [MDA2] șovârf sm vz sovârf
32. [MDA2] șovârv sm vz sovârf
33. [MDA2] țovârf sm vz sovârf
34. [DEX '98] SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.
35. [DLRLC] SOVÎRF, sovîrfi, s. m. (Și în forma sovîrv) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mirositoare roșii-purpurii, întrebuințată în industria casnică la vopsit; crește prin locuri însorite și prin tufișuri; pînă în regiunea alpină (Origanum vulgare). Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. – Variante: sovîrv, șovîrf (ODOBESCU, S. II 292) s. m.
36. [DLRLC] SOVÎRV s. m. v. sovîrf.
37. [DLRLC] ȘOVÎRF s. n. v. sovîrf.
38. [Șăineanu, ed. VI] solovârf n. Bot. V. sovârv.
39. [Șăineanu, ed. VI] sovovârf m. n. Tr. V. sovârv.
40. [Scriban] solovîrf, V. sovîrf.
41. [Scriban] sovîrf m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. suhovrŭhŭ, „vîrf uscat”; sîrb. -vrh, rut. -verh, sovîrf). Est. Sud. O plantă labiată înaltă de vre-o 50 c. m. cu frunze dințate și florĭ roșiĭ saŭ alt-fel din care se scoate o văpsea galbenă, roșie orĭ neagră (origanum). – Și șo-, solovîrf și sovovîrf (Trans.).
42. [Scriban] sovovîrf, V. sovîrf.
43. [Scriban] șovîrf, V. sovîrf.
44. [DOOM 3] !sovârv s. m., pl. sovârvi
45. [DOOM 2] sovârf s. m., pl. sovârfi
46. [DER] șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf. – Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis).
47. [DE] SOVÂRV (SOVÂRF) (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, meliferă, din familia labiatelor, înaltă de 30-50 cm, cu tulpina păroasă și cu flori roșii-purpurii, rar albe (Origanum vulgare). Florile și frunzele au proprietăți diuretice și sudorifice.
48. [DRAM 2021] sovấrv, s.n. v. solovârv („plantă erbacee”).
49. [DRAM 2015] sovârv, s.n. – v. solovârv („plantă erbacee”).
50. [DRAM] sovârv, s.n. – v. solovârv.
51. [DRAM 2015] solovârv, (sovârv, sovârf), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ♦ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi (Borza, 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi, 1925). – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).
52. [DRAM] solovârv, (sovârv), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu 1990: 190). Se folosește contra gălbezei la oi (Borza 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi 1925). – Din srb. suhoverh (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL