1. [MDA2] sorțaș sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~rtaș / Pl: ~i / E: soartă + -aș] 1 (Rar) Persoană care a ieșit la sorți. 2 (Pop) Sorțar (2).
2. [DLRLC] SORȚAȘ, sorțași, s. m. (Rar) Sorțar. Înspre sară, cam pe aceeași vreme cînd, acum trei ani, plecase ca sorțaș, Dinu stătea palid și prăpădit înaintea subprefecturii, cu fiare legate de mîni, cu doi călărași la spate. BUJOR, S. 50.
3. [DLRM] SORȚAȘ, sorțași, s. m. (Rar) Sorțar. – Din sorț + suf. -aș.
4. [MDA2] sortaș sm vz sorțaș
5. [DAR] sorțaș, sorțași, s.m. (înv. și pop.) 1. persoană care a ieșit la sorți. 2. tânăr care era desemnat prin sorți să presteze serviciul militar; sorțar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL