1. [MDA2] sorocit, ~ă a [At: (a. 1746) BUL. COM. IST. II, 231 / Pl: ~iți, ~e / E: soroci] 1 a (Jur; înv) Citat2 (1). 2 (Pop; d. oameni, d. lucruri etc.) Sortit1 (1). 3 (D. oameni; d. anumite cauze obiective, date, evenimente etc.) Hotărât2 (8).
2. [DLRLC] SOROCIT, -Ă, sorociți, -te, adj. (Popular; despre date, termene, evenimente) Hotărît, stabilit, fixat. În ziua sorocită... pleacă la tîrg. STANCU, D. 83. ♦ Vrăjit, ursit, menit, predestinat. De-i este făcut cu mătrăgună sorocită, eu îl desfac. ȘEZ. II 133.
3. [DEX '09] SOROCI, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.
4. [MDA2] soroci [At: LEX. MARS. 193 / Pzi: ~cesc / E: soroc] 1-2 vtrp (Jur; înv) A (se) cita (3). 3-4 vtrp (Pop; c. i. acțiuni) A (se) fixa data la care urmează să se efectueze. 5-6 vtrp (Pop) A (se) hotărî (6). 7 vt (Pop) A sorti1 (1). 8 vt (Reg; îe) A ~ boabele A da în bobi. 9 vt (În credințele populare) A comanda (1). 10 vt (Reg) A cobi (1).
5. [DEX '98] SOROCI, sorocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A fixa termenul la care urmează să se efectueze un lucru; p. gener. a hotărî, a fixa. 2. (În superstiții) A ursi, a sorti; a descânta, a meni. – Din soroc.
6. [DLRLC] SOROCI, sorocesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi rar) 1. A fixa data la care urmează să se efectueze un lucru; a pune termen. Tată, am venit să sorocim nunta. STANCU, D. 175. Pînă să le spun o vorbă de mîngîiere, pînă să sorocim înmormîntarea, iacă vremea că se duse. GALACTION, O. I 257. ◊ Refl. pas. Nunțile se sorocesc în sat între crăciun și sf. Toader. STANCU, D. 172. ♦ A hotărî, a decide. Să învieze cînd o soroci dumnezeu. ȘEZ. V 135. 2. (În superstiții) A ursi, a descînta, a meni. Duhurile... ascultătoare de cei ce știu să le sorocească. GORJAN, H. IV 47. Apă curgătoare, Eu te sorocesc Tot cu pîne și cu sare Să lecuiești pe cutare. TEODORESCU, P. P. 383.
7. [Șăineanu, ed. VI] sorocì v. 1. a chema în judecată: tribunalul va soroci părțile pentru audiența publică; 2. a fixa un termen; 3. fig. a fi ursit: unora le e sorocit să n’aibă parte în lume.
8. [Scriban] sorocésc v. tr. (d. soroc saŭ vsl. sŭ-ročiti, a se învoi, a conveni; rus. sročitĭ, a soroci). Vechĭ. Azĭ pop. Hotărăsc (fixez) pe ziŭa cutare: a soroci o judecată pe ziŭa de mîne, a soroci părțile pentru judecată. Sortesc, destinez: a ĭ-a fost sorocit.
9. [DOOM 3] soroci (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocesc, 3 sg. sorocește, imperf. 1 soroceam; conj. prez. 1 sg. să sorocesc, 3 să sorocească
10. [DOOM 2] soroci (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorocesc, imperf. 3 sg. sorocea; conj. prez. 3 să sorocească
11. [DAR] sorocit, sorocită, adj. 1. (înv. și reg.) chemat în judecată, citat. 2. (înv. și reg.) sortit, destinat. 3. (pop.) hotărât.
12. [DRAM 2021] sorocít, -ă, sorociți, -te, adj. (reg.) Ursit, sortit. – Din soroci.
13. [DRAM 2021] sorocí, sorocesc, v.t. (reg.) 1. A fixa un termen. 2. A ursi, a sorti. 3. A descânta: „Frigurilor, vă sorocesc cu puterile lui Dumnezău, cu puterea Maicii Precisti și cu puteria celor 318 de sfinți părinți…” (Bârlea, 1909: 94). – Din soroc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL