1. [MDA2] sorcovire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: sorcovi] 1 Urat cu sorcova (1) Si: sorcoveală (1), sorcovit (1), (reg) sorcovăială (1), sorcovăit (1). 2 (Fam; fig) Bătaie (cu un băț) Si: sorcoveală (2), sorcovit (2), (reg) sorcovăială (2), sorcovăit (2).
2. [DEX '09] SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.
3. [MDA2] sorcovi vt [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pzi: ~vesc / E: bg сурвакам] 1 A ura cu sorcova (1) Si: (reg) a sorcovăi. 2 (Fam; fig) A bate (cu un băț).
4. [DLRLC] SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A umbla cu sorcova; a ura cu sorcova. Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. ♦ (Glumeț) A bate. Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE.
5. [Șăineanu, ed. VI] sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova.
6. [Scriban] sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc.
7. [DOOM 3] sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, 3 sg. sorcovește, imperf. 1 sorcoveam; conj. prez. 1 sg. să sorcovesc, 3 să sorcovească
8. [DOOM 2] sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 să sorcovească
9. [DER] sorcovi (-vesc, -it), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou).
10. [DRAM 2021] sorcoví, sorcovesc, v.t. 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Candrea, după DER; MDA).
11. [DRAM 2015] sorcovi, sorcovesc, vb. tranz. – 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Scriban; Conev, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < survaki „Anul Nou” (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL