1. [DEX '09] SOMPTUAR, -Ă, somptuari, -e, adj. Referitor la cheltuieli. ◊ Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. somptuaire.
2. [MDA2] somptuar, ~ă a [At: PROT. – POP. / P: ~tu-ar / V: (rar) ~iu, ~ie, (înv) sum~, sumptuariu, sumptuarie / Pl: ~i, ~e / E: fr somptuaire] 1 (Îdt) Privitor la cheltuieli. 2 Care este foarte costisitor. 3 Care ține de lux. 4 (Îs) Legi ~e Legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă.
3. [DN] SOMPTUAR, -Ă adj. Referitor la cheltuieli. ♦ Legi somptuare = legi care opreau luxul și cheltuielile exagerate în vechea Romă. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. somptuaire, lat. somptuarius < sumptus – cheltuială].
4. [MDN '00] SOMPTUAR, -Ă adj. 1. referitor la cheltuieli. ♦ legi ~e = legi având ca scop reducerea cheltuielilor; cheltuială ~ă = cheltuială excesivă. 2. arte ~e = arte de lux, ca mozaicul, orfevreria etc. (< fr. somptuaire, lat. somptuarius)
5. [MDA2] somptuariu, ~ie a vz somptuar
6. [MDA2] sumptuar, ~ă a vz somptuar
7. [MDA2] sumptuariu, ~ie a vz somptuar
8. [Șăineanu, ed. VI] sumptuar a. relativ la cheltuieli: legi sumptuare.
9. [Scriban] *sumptuár, -ă adj. (lat. sumptuarius). Relativ la cheltuielĭ. Legĭ sumptuare, care tind să înfrîneze luxu și risipa: legile sumptuare ale Sparteĭ.
10. [DOOM 3] somptuar (livr.) (desp. somp-tu-ar) adj. m., pl. somptuari; f. somptuară, pl. somptuare
11. [DOOM 2] somptuar (somp-tu-ar) adj. m., pl. somptuari; f. somptuară, pl. somptuare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL