1. [DEX '09] SOLUȚIONARE, soluționări, s. f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; dezlegare, rezolvare. [Pr.: -ți-o-] – V. soluționa.
2. [MDA2] soluționare sf [At: LOVINESCU, S. I, 216 / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: pvb soluționa] Soluție (1).
3. [DLRLC] SOLUȚIONARE, soluționări, s. f. Acțiunea de a soluționa; rezolvare, dezlegare.
4. [DN] SOLUȚIONARE s.f. Acțiunea de a soluționa și rezultatul ei; rezolvare, dezlegare. [Pron. -ți-o-. / < soluționa].
5. [DEX '09] SOLUȚIONA, soluționez, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner.
6. [MDA2] soluționa vtrp [At: CADE / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr solutionner] (C. i. dificultăți, probleme etc.) 1-2 A (se) găsi o soluție (1) Si: a dezlega (27), a remedia, a rezolva, (înv) a paravlepsi.
7. [DLRLC] SOLUȚIONA, soluționez, vb. I. Tranz. A da o soluție unei probleme, a dezlega, a rezolva.
8. [DN] SOLUȚIONA vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ți-o-. / < fr. solutionner].
9. [MDN '00] SOLUȚIONA vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner)
10. [DOOM 3] soluționare (desp. -ți-o-) s. f., g.-d. art. soluționării; pl. soluționări
11. [DOOM 2] soluționare (-ți-o-) s. f., g.-d. art. soluționării; pl. soluționări
12. [DOOM 3] soluționa (a ~) (desp. -ți-o-) vb., ind. prez. 1 sg. soluționez, 3 soluționează; conj. prez. 1 sg. să soluționez, 3 să soluționeze
13. [DOOM 2] soluționa (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 soluționează
14. [IVO-III] soluționez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL