1. [DEX '09] SOLONEȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.
2. [MDA2] soloneț sn [At: AGROTEHNICA, I, 499 / Pl: ~uri / E: rs солониць, (2) ucr солонець] 1 Grup de soluri intrazonale, format mai ales prin desalinizarea solonceacului, cu un conținut ridicat de sodiu și fertilitate naturală foarte scăzută. 2 (Bot; reg) Brâncă (Salicornia europaea).
3. [DOOM 3] soloneț s. n., pl. solonețuri
4. [DOOM 2] soloneț s. n., pl. solonețuri
5. [DE] SOLONÉȚ (< rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale caracterizate prin prezența unui orizont argiloluvial natric, cu conținut ridicat de sodiu (peste 15%), cu structură columnară, foarte compact în stare uscată, moale și impermeabil în stare umedă. Se formează fie prin desalinizarea solonceacurilor, fie prin alternanța salinizare-desalinizare. Are reacție alcalină. Fertilitate naturală foarte scăzută,fiind impropriu pentru culturi agricole; utilizat pentru pășuni, în care predomină plante suportant halofile.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL