1. [DEX '09] SOLILOCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. [Var.: soliloc s. n.] – Din fr. soliloque.
2. [MDA2] solilocviu sn vz soliloc
3. [DEX '09] SOLILOC s. n. v. solilocviu.
4. [MDA2] soliloc sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ~ocviu (Pl: ~ocvii) / Pl: ~uri / E: lat soliloquium, fr soliloque, it soliloquio] (Liv) 1 Monolog. 2 Operă scrisă sub forma unui monolog.
5. [DEX '98] SOLILOC, solilocuri, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog. – Din fr. soliloque.
6. [DLRLC] SOLILOC s. n. (Livresc) Conversație cu sine însuși, monolog.
7. [DN] SOLILOC s.n. (Liv.) Convorbire cu sine însuși; monolog. ♦ Scriere cu caracter de monolog. [Pl. -curi. / < fr. soliloque, cf. lat. solus – singur, loqui – a vorbi].
8. [MDN '00] SOLILOC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque)
9. [Șăineanu, ed. VI] soliloc n. vorbire cu sine însuș (cf. monolog).
10. [DOOM 3] !solilocviu (livr.) s. n., pl. solilocvii
11. [DOOM 2] solilocviu / soliloc (livr.) s. n., pl. solilocvii / solilocuri
12. [DE] SOLILÓCVIU (< it., fr.; lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”) s. n. 1. Conversație a unei persoane cu sine însăși; monolog (2). 2. Titlu dat unor scrieri cu caracter de monolog (ex. „Solilocviile” Sf. Augustin).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL