1. [DEX '09] SOFISTICĂRIE, sofisticării, s. f. (Fam.) Faptul de a uza (și de a abuza) de sofisme; argumentație, afirmație plină de sofisme, falsă. – Din fr. sophistiquerie.
2. [MDA2] sofisticărie sf [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~ii / E: sofistica + -ărie] (Fam; irn) 1 Abuz de argumente neconvingătoare, lipsite de fond, demagogice Si: (fam) sofistărie (1). 2 Argument neconvingător, nefondat folosit într-o discuție, într-o documentație etc. pentru a masca realitatea Si: (înv) sofistărie (2).
3. [DLRLC] SOFISTICĂRIE, sofisticării, s. f. (Rar) Faptul de a abuza de argumente neconvingătoare, lipsite de fond, false, demagogice; argument de acest fel folosit într-o discuție.
4. [Șăineanu, ed. VI] sofisticărie f. subtilitate excesivă în discursuri sau raționamente.
5. [DOOM 3] sofisticărie (fam.) s. f., art. sofisticăria, g.-d. art. sofisticăriei; pl. sofisticării, art. sofisticăriile (desp. -ri-i-)
6. [DOOM 2] sofisticărie (fam.) s. f., art. sofisticăria, g.-d. art. sofisticăriei; pl. sofisticării, art. sofisticăriile
7. [Argou] sofisticărie, sofisticării s. f. lucru sofisticat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL