1. [DEX '09] SOBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente inutile; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.
2. [MDA2] sobru, ~ă a [At: MAIOR, T. 227/28 / V: (înv) ~riu / Pl: ~ri, ~re / E: lat sobrius, fr sobre] 1 a (D. oameni) Care are o atitudine echilibrată, lipsită de excese Si: astâmpărat2 (3), așezat2 (13), chibzuit2 (1), cuminte (11), cumințit (4), cumpătat2 (11), domolit (1), echilibrat (3), liniștit, moderat, potolit, reținut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. 2 av În mod sobru (1). 3-4 a, av (D. oameni) Lipsit de superficialitate. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Care denotă o comportare echilibrată. 6 a (D. modul de viață al oamenilor) Care se caracterizează prin cumpătare excesivă Si: aspru (19), auster (6), spartan (9). 7 a Simplu (15). 8 av În mod sobru (7). 9-10 a, av (Îoc încărcat) Fără ornamente Si: neîmpodobit, neîncărcat, neornat, sec, simplu (16). 11 a (D. limbă, stil sau d. părți componente ale acestora) Lipsit de artificialitate Si: neafectat, necăutat, simplu (23).
3. [DEX '98] SOBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.
4. [DLRLC] SOBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; moderat, simplu. Deși limba lui Caragiale este foarte bogată, ea este și foarte sobră. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 396, 3/3. Mobila, păreții, ușile, toate aveau un aspect sobru. VLAHUȚĂ, O. AL. II 83. 2. (Despre felul de viață, ținută etc.) Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. Mai nainte de Regulamentul Organic proprietarii nu trăgeau mai nici un folos din moșiile lor; afară de neapăratele trebuincioase ale casei și ale unui trai simplu, sobru și fără lux. I. IONESCU, M. 284.
5. [DN] SOBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].
6. [MDN '00] SOBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)
7. [Șăineanu, ed. VI] sobru a. cumpătat (= fr. sobre).
8. [Scriban] *sóbru, -ă adj. (fr. sobre, d. lat. sobrius. Cp. cu propriŭ). Cumpătat (moderat) la mîncare și băutură.
9. [MDA2] sobriu, ~ie a vz sobru
10. [DOOM 3] sobru (desp. so-bru) adj. m., pl. sobri; f. sobră, pl. sobre
11. [DOOM 2] sobru (so-bru) adj. m., pl. sobri; f. sobră, pl. sobre
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL