1. [DEX '09] SOAREA, soarele, s. f. (Înv.) Serată. – Din fr. soirée.
2. [MDA2] soarea sf [At: CR (1830), 4301/17 / P: soa-rea / V: ~re, ~ei sn, ~elă, sua~ / Pl: ~ele, ~ee, ~euri / E: fr soirée] (Frî) 1-2 Serată (1-2).
3. [DEX '98] SOAREA soarele, s. f. (Franțuzism înv.) Serată. – Din fr. soirée.
4. [DLRLC] SOAREA1 s. f. art. (Bot.; în expr.) Soarea-soarelui = floarea-soarelui, v. floare.
5. [DLRLC] SOAREA2, soarele, s. f. (Franțuzism învechit) Serată. În săptămîna asta am fost tot în soarele. GHICA, A. 455. – Pronunțat: so-a-. - Variante: suarea (VLAHUȚĂ, O. AL. II 159, NEGRUZZI, S. I 239), suharea (DUNĂREANU, CH. 9) s. f.
6. [Șăineanu, ed. VI] soareà f. serată: la oraș sunt soarele PANN (=fr. soirée).
7. [Scriban] soareá V. serată.
8. [MDA2] soare1 sf vz soarea
9. [MDA2] soarei sn vz soarea
10. [MDA2] soarelă sf vz soarea
11. [MDA2] suarea sf vz soarea
12. [DLRLC] SUAREA s. f. v. soarea.
13. [DLRLC] SUHAREA s. f. v. soarea.
14. [Scriban] soárea-soáreluĭ, V. floarea soareluĭ la „floare”.
15. [DOOM 3] soarea (înv.) (desp. soa-) s. f., art. soareaua, g.-d. art. soarelei; pl. soarele
16. [DOOM 2] soarea (înv.) (soa-) s. f., art. soareaua, g.-d. art. soarelei; pl. soarele, art. soarelele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL