1. [DEXI] zbîrciog s.m. (bot.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbîrcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ♦ Expr. Cu nasul zbîrciog = manifestînd superioritate, dispreț, ♦ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, în formă de căciulă, brună-roșcată, brună-negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). • pl. -i. și (reg.) zmîrcioc s.m. /cf. sl. veche смръчькъ, srb. smrčak, după zbîrci2.
2. [Scriban] zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura’n creț). V. hrib și rîșcov.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL