1. [MDA2] smârcitură sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ri / E: smârci + -tură] (Mun) 1 Smiorcăit1 (1). 2 Copil smorcăit2 (3). 3 Om de nimic Si: lepădătură. 4 Bețivan (1).
2. [DAR] smârcitură, smârcituri, s.f. (reg.) 1. smiorcăit, sfârcâit, smârcâială. 2. copil smiorcăit, plângăcios. 3. om de nimic; lepădătură; bețivan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL